Războaie pentru pace (V)

Ciubucflația

Timeline-ul ultimei decade a sectorului privat din România pare să marcheze apariția unui fenomen sau mai bine zis o mutație sau acutizare a unei pelagre destul de contagioase care a ajuns să bântuie cam în orice nișă a prestărilor de servicii.

Bacșișul e un obicei profund balcanic nicidecum apărut din rahat de liliac ci din lipsa unei igiene antreprenoriale și agravat de imixtiunea statului în sectorul privat. Și prin asta nu mă refer la un cadru legislativ sau măsuri luate de autorități ci la o autentică epurare profesională, o cruciadă care a deprofesionalizat unitățile economice. Mai pe românește unde mai demult erau oameni care studiaseră Administrarea afacerilor și chiar știau cum se conduce un business au ajuns tot felul de cefe late care nu mai aveau loc prin primării sau deconcentrate unde posturile se împărțisera deja. Și au primit posturi în mediul privat. Care nu se dau dar se pot elibera dacă deții puterea și îi ruinezi prin controale și tehnici mafiote sub auspiciile dublului standard pe cei care lucrează cinstit și se și pricep la ceea ce fac.

Ca să fii om de afaceri nu e neapărat să ai școală în domeniu ci mai degrabă viziune sau o minimă intuiție antreprenorială care să te ajute să înțelegi că un restaurant sau gogoșerie ori o simigerie nu poți s-o conduci ca o garsonieră sau apartament cu două camere pe care le dai în chirie. Până la urmă oricum ai lua-o ultimele două elemente din lanțul economic sunt cele care interacționează cel mai intens și anume prestatorul și beneficiarul. Tu dacă nu ești în stare să optimizezi partea de costuri și înțelegi că profitul îl maximizezi doar crescând ca nesimțitul prețurile și dând salarii de mizerie o să faci din omul care îți servește clienții un zombie care are o conduită profesională nu tocmai social friendly.

De aici au apărut frizeri care mai demult erau nice și simțeau că l-au prins pe Dumnezeu de un picior dacă le dădeai 25 la sută iar acum pentru același procent se uita atât de urat încât ai impresia că le-ai fi luat bani nu le-ai fi dat. Idem pentru chelneri care te întreabă direct cat lași ciubuc iar când suma nu e cea așteptată afișează o grimasă de te aștepți să primești și un croșeu. Similar am pățit la un fast-food unde am vrut să cumpăr o doză de bere și mi s-a spus în față că de obicei la suma respectivă se lasă 3 Ron sau la gogoșerie unde dacă m-aș fi dus pe fentă și aș fi crezut că nu are rest aș fi lăsat o sumă mai mare decât prețul produsului cumpărat. Când am spus să-mi țină gogoașa deoparte că mă duc până vizavi să schimb și revin în 2-3 minute a reacționat cu un “bine mă ce om mai ești și tu că te uiți la cinci lei … hai că ți-i dau”. Pot să am empatie pentru oamenii ăștia care sunt până la urmă niște victime dar nu am de gând să plătesc salariul care până la urmă îi incumbă patronului afacerii respective și să mă raliez micilor înțelegeri și economiei subterane.

Indiferent dacă mergi pe metoda top-down sau reverse engineering poți să tragi aceeași concluzie. Și anume că în spatele acestor afaceri dacă poți numi ca atare niște paravane pentru spălat bani și alte mizerabilități sunt niște indivizi cu un intelect atât de auster încât nu-și dau seama că puteau să fure duzina cu mașina. Dar și-au furat benzina.