RSS

Arhivele lunare: noiembrie 2016

Treaba cu exporturile

pict-5

Am aflat recent ca inspectorul general al ISJ Mures a fost arestat la domiciliu motivul invocat de procurori fiind comiterea infractiunilor de abuz in serviciu si uzurpare a functiei. Masura, aplicata de altfel si altor personaje din troaca politica autohtona, mi se pare ca e plasata undeva intre hilar si ridicol, daca vreti un fel de joarda parinteasca, o palma data cu dragoste ca si substitut al unui pumn direct in bot. In Romania legiuitorii si cei care pun pravila in aplicare l-au adus pe „te pedepsesc” la rang de lege penala. Dom’ Fanica poate fi considerat parintele modern al Colegiului „Unirea”, el fiind initiatorul politicii de brand, de mediatizare si de comercializare a respectivei unitati de invatamant preluata mai apoi de Cristina Branea. Gen ne-am deschis un stand cu dulciuri, hai poftiti si pe la noi…ca e ieftin si bun. Bun e la gust, mai bun decat un gratar de pui, si cartoful prajit e mai bun decat legumele la grill, doar ca al tau corp nu are nevoie de asemenea nutrienti si in consecinta de cauza nu te saturi si vrei mai mult. Tu dai banul, nu te saturi, te umpli de colesterol si tesut adipos si ei pleaca acasa cu buzunarul plin. Tu pleci gras si cu stomacul gol si ajungi in fata oglinzii intrebandu-te daca intr-adevar ai fost tu ala…premiul 3 la medii peste 7, premiul 2 la cei cu peste 8 si premiul 1 la toti peste 9…asa ca sa nu „se supere nimeni”. Unde erau fiii si fiicele cui trebuie chiar varza, coborau pragul sub media lor ca sa fie si aia eligibili pentru premiu, unde erau mai cat de cat mai potoleau si aia vreo cativa de Caragiale asa in fascicul prins cu elastic si le mai dadea doamna profesoara lucrare cu manualul deschis ca doar deh…”trebuie sa ii iasa media”.  Mafia de bisnitari din invatamantul romanesc a vandut sub bagheta unor persoane precum Somesan iluzii dar n-a putut fenta viata si nici economia de piata. Tinutii in puf si premiantii cu medii fabricate au ajuns in cel mai bun caz un rau necesar in afacerile parintilor daca nu chiar pur si simplu niste necompetitivi si niste falimentari.

Mi-am amintit apoi cum stimatul nea’ Vasile incerca undeva intre 2004 si 2005 sa dea o tenta comprehensibila delirului sau pe teme economice si cum mutrele consternate ale colegilor mei pictau un tablou viu al deznadejdii. Nu stiu cum se face dar odata ce am citit pentru bac din 2 manuale de psihologie, am luat 10 si la Vasile daca luam 8 era bine. Acum carcotasii o sa spuna ca Vasile a fost exigent pentru binele elevilor si ca eu sunt frustrat, complexat si invidios ca altii au fost mai buni decat mine. Daca Vasile nu m-a scos din 8 tocmai de aia ca mai tarziu sa am un standard ridicat si sa iau la Bac 10, cum se face ca cei care luau la aceleasi discipline 10, au luat la Bac 8? Rusine Dinu Patriciu! Mai recent am inceput sa cochetez cu economia si dupa ce am citit o luna doua materiale pe care le-am gasit pe stiu eu ce platforma de pdf sharing mi-am deschis un cont demo pe un site de brokeraj si am facut vreo cateva mii de lei jucand la Forex. Am dat de schema de mai jos intr-un manual de Politica monetara al unei edituri din Germania:

GuG_K6_S166_Folgen Wechselkursveränderungen Verbraucherpreise_

Mi-am amintit de lectia de economie cu pricina pe care Vasile nu a uitat sa o presare cu „dobitocilor”, „incapabililor” etc. dar a uitat ca pentru domnia sa a explica a insemnat a citi schema din manual si atat. Intr-un minut nu cred ca ar fi putut sa o explice nimeni, decat daca ar fi explicat-o la pereti asa cum a facut dansul, sau mai exista varianta in care creierul era un stick de 16GB si mergea informatia pe transfer dar si atunci dura o bucata. Un obiectiv mai realist era cam 30 de minute…uite asa:

D = C+I+G+(E-I)

D vine de la demand (cerere), C de la cost, G de la guvern si I si E de la import respectiv export. Primele 3 se exclud din discutie din ratiuni care tin de simplificarea modelului.

Pentru ca formula de mai sus este a cererii globale, e vorba de toata economia, deci de toate produsele comercializate pe piata unei tari. Cu toate acestea pentru a explica cum fluctuatiile leului fata de o moneda straina influenteaza importurile si exporturile, trebuie sa ne raportam la un singur produs.

Sa zicem ca o paine romaneasca ar costa 4.5 RON si una straina 1 EUR, iar cursul ar fi EUR/RON = 4.5. Asta ar insemna ca pentru o paine straina pretul in RON ar fi 4.5 (platim 4.5 RON ca sa obtinem 1 EUR si sa procuram produsul din strainatate), in timp ce pentru cumparatorii din spatiul euro o paine romaneasca ar fi 1 EUR (ar plati 1 EUR ca sa obtina 4.5 RON si sa procure produsul de la noi din tara).

1 EURO = 4.5 LEI
pret paine romaneasca in Romania 4.5 LEI = pret paine romaneasca in Germania 1 EURO
pret paine germana in Germania 1 EURO = pret paine germana in Romania 4.5 LEI

Daca RON se apreciaza (devine mai puternic fata de EUR) rata de schimb ar scadea pentru ca RON acum fiind mai puternic, ar fi nevoie de mai putine unitati pentru a cumpara un euro. Sa zicem ca noul curs va fi EUR/RON = 4.4. Acum painea straina ar costa pentru romani 4.4 (4.4 RON pentru un EUR), in timp ce painea romaneasca pe care noi o exportam pentru straini ar costa 1.02 EUR (1 EUR inseamna acum doar 4.4 RON, iar painea romaneasca e 4.5, deci mai au nevoie de 2 eurocenti ca sa obtina la casa de schimb valutar 4.5 RON si sa poata cumpara painea romaneasca). Din moment ce produsele de import devin acum pentru noi mai ieftine, cererea pentru ele creste si in consecinta de cauza sumele cheltuite pentru procurarea lor devin mai mari. In mod invers proportional exporturile de produse romanesti devin pentru straini devin mai scumpe ceea ce duce la o scadere. Din moment ce E scade si I creste, rezultatul din paranteza va scadea, putand ajunge chiar negativ. Daca celelalte 3 elemente raman constante valoarea lui D va scadea, deci cererea globala scade.

1 EURO = 4.4 LEI
pret paine romaneasca in Romania 4.5 LEI = pret paine romaneasca in Germania 1.02 EURO => e mai scump pentru straini sa importe => pentru romani scad exporturile
pret paine germana in Germania 1 EURO = pret paine germana in Romania 4.4 LEI => e mai ieftin pentru romani sa importe, pentru romani cresc importurile

In mod invers la o depreciere a leului cursul ar ajunge la EUR/RON = 4.6, pentru ca acum ca leul e mai slab ar fi nevoie de mai multe unitati pentru a cumpara un euro. Astfel painea care in strainatate e 1 EUR, in Romania ar costa 4.6 RON, pentru ca ne trebuie 4.6 RON sa cumparam un EUR la casa de schimb si sa ne ducem sa cumparam o paine din Germania si sa o aducem sa o punem pe raft in magazinul nostru din Romania. De data asta, strainii ar trebui sa plateasca 0.97 EUR pentru a face rost de 4.5 RON ca sa cumpere o paine romaneasca si sa o comercializeze la ei in Germania. Pretul a scazut pentru ca 1 EUR de data asta inseamna 4.6 RON fiindca a slabit in raport cu EUR. Pretul la paine romaneasca a ramas tot 4.5 RON, valoare care inseamna mai putin de un euro. In cazul acesta E creste si I scade deci valoarea din paranteza va creste. Daca celelalte C, I si G raman constante, valoarea lui D va creste, deci cererea globala creste.

1 EURO = 4.6 LEI
pret paine romaneasca in Romania 4.5 LEI = pret paine romaneasca in Germania 0.97 EURO => e mai ieftin pentru straini sa importe => pentru romani cresc exporturile
pret paine germana in Germania 1 EURO = pret paine germana in Romania 4.6 LEI => e mai scump pentru romani sa importe, pentru romani scad importurile

Mai exista o metoda mai practica de a explica in sensul ca la un anumit pret (egal pentru produse romanesti si straine) cererea interna era de 10 unitati…6 cumparau paine romaneasca ca erau mai patrioti, iar 4 paine straina ca erau mai suparati pe statul roman, desi in ambele cazuri painea costa 4.5 RON. La cererea interna se adauga si cea externa de sa zicem 5 unitati pe care le exportam in Germania. (6+4)+5 = 15 cereri de paine in total.

La o ieftinire a importurilor si o scumpire a exporturilor pentru romani, lumea se reorienteaza: acum cumpara paine romaneasca doar 5 si 5 cumpara paine straina ca e mai ieftina decat cea romaneasca. In tara se cer tot 10 unitati, indiferent de ce provenienta. Singura diferenta e ca pentru consumatorii straini e mai scump acum si numarul cererilor scade la 2, ei preferand sa cumpere painea lor din Germania. Economia noastra a ramas asadar cu o cerere de doar 12 unitati de paine, deci cererea a scazut.

Invers se intampla la o scumpire a importurilor si o ieftinire a importurilor pentru romani: va exista in tara tot o cerere de 10 unitati, dar de data asta 7 vor cumpara paine romaneasca si doar 3 paine straina, pentru ca acum painea straina e mai scumpa. Indiferent de cum se inclina balanta, romanii tot vor cumpara paine de un fel sau altul pentru ca e de stricta necesitate. 7 plus 3 sau 6 plus 4, va exista intotdeauna cerere pentru alimentul respectiv, proportional cu populatia tarii. Strainii in schimb, vazand ca painea romaneasca e acum mai ieftina decat a lor, vor tinde sa achizitioneze produsul nostru in detrimentul painii lor, iar asta va duce la cresterea exporturilor pentru romani, cererea crescand de la 5 la 7 unitati. Economia noastra va inregistra asadar o crestere a cererii de paine, de la 15 in exemplul-pilot, la 17 unitati.

Daca stia cum si nu isi batea capul cu Shakespeare sau cu metamorfozele barocului, care nu prea au treaba cu economia, nea’ Vasile putea sa explice lectia asta in maxim 30 de minute, dar asa se intampla cand ori nu te ajuta gradul de inteligenta, flexibilitate ori te complaci in incapacitatea de a putea sa clarifici unor elevi o notiune, un concept etc. pentru ca stii ca pe catedra aia „te-a bagat” sotia ca e inspector si te tine in continuare Securitatea si oricat de prost ti-ai face meseria cineva va avea grija ca tu sa ramai acolo atata timp cat doresti, chiar si dupa ce ai implinit varsta de pensionare.

Majoritatea celor carora le-am prezentat situatia, mi-au raspuns invariabil ca „si asa a iesit la pensie…ce mai vrei…si asa a venit altul in locul lui”. Raspunsul meu este ca vreau ca sa i se traga din pensie, pentru ca a lezat ca si domnul Somesan interesele elevilor si ale parintilor care au virat taxe si impozite la stat, dari care au permis ca domnul Vasile Rus sa fie platit pentru serviciile pe care le-a prestat in scopul de a asigura elevilor un bagaj solid de cunostinte care sa le permita mai apoi sa fie competitivi pe piata muncii. Obiectivul mai sus amintit nu a fost atins, motiv pentru care consider fireasca demararea unor demersuri pentru evaluarea calitatii serviciilor prestate de domnul Rus si a gradului in care acesta si-a indeplinit obligatiile care rezulta din contractul de prestari servicii sau alta forma de angajare/statut al profesorilor care ar fi reglementat activitatea si comportamentului dansului la catedra.

Bine ca arestezi un inspector ca a infiintat stiu eu ce liceu pentru care nu avea aprobare de la Minister, dar nu-l arestezi ca a permis atator netrebnici sa ramana in functie, sa fabrice medii, sa trucheze licitatii sau sa vinda premii ca dulciurile la magazin si nu-i arestezi nici pe cei care cu largul lui concurs si-au batut atatia ani joc de meserie si au acum pensii mai mari decat un profesor debutant activ si super-competent. Nea’ Vasile a mai comis-o odata la o lectie despre cursul de schimb, dar despre aia va povestesc cu alta ocazie. Pana atunci va las cu intrebarea care ma framanta de cand am citit articolul ala despre Somesan: Ce o fi mai grav? Sa frecventezi cursurile unui liceu fara personalitate juridica sau sa ai personalitate juridica si in mod omologat sa eliberezi diplome cu niste calificative fara corespondent real?

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,