RSS

Arhivele lunare: martie 2016

Dupa 10 ani

pict (0)

Prima dintre reuniunile de clasa ar insemna pentru multi dintre cei aflati in ajun de varsta mijlocie, nu un simplu deceniu scurs de la absolvire si sentimentele aferente, ci un marker al devenirii pe care o analizeaza, dupa caz, fie in intimitatea introspectiei fie mai mitocaneste punand intrebari al caror scop este de a le demonstra lor insisi ca iarba vecinului e mai scurta, nu ca a lui ar avea cu sau fara relativitate o lungime cam modesta.

Pentru mine evenimentul capata valente de centenar si potenteaza durata autentica a respectivului interval, lasand astfel celorlalti dar si mie loc de mai multe concluzii. Imi asum un risc destul de mare intrucat nu dispun de un esantion relevant, dar indraznesc totusi sa spun ca invatamantul prin care eu am trecut in cea mai mare parte a vietii de pana acum (pe langa cel spaniol,american si austriac) si anume invatamantul romanesc e un invatamant plin de paradoxuri. Profesori mai buni ca in alte state, dar mai prost platiti, care stiu meserie mai multa, dar nu stiu sa isi faca meseria la fel de bine ca omologii lor din tarile vestice. Absolventi mult mai studiati, dar mai violenti sau cel putin mai distructivi si anti-constructivi si mai necivilizati decat colegii lor din Occident. Performante mai mari, venit mai mic. Carte mai multa, experienta mai putina. Rigori si volum de informatie sporite, asimilare, eficienta si utilitate reduse. Metode scolastice, aplicate foarte practic si flexibil, arbitrar chiar as putea spune, pe sistem „voucher”. Pretentii de calitate fara un raport de calitate. Lista poate continua…finalizandu-se cu cetateanul absolvent al unei forme de invatamant cu virtuti de cele mai multe ori estompate si atrofiate dar cu metehne intotdeauna amplificate si antrenate. Un roman bulversat dar „educat”, nu incape vorba, care nu isi gaseste locul si isi intelege foarte defectuos rolul in societate.

Pentru mine anii petrecuti pe bancile scolilor romanesti, si aici doresc sa includ si gimnaziul si scoala primara, au insemnat un joc de lumini si umbre, un degrade al contrastelor cu profesori-icoana la un capat, dar si cu infractori la celalalt. Am cunoscut si oameni deosebiti, dar si indivizi/individe mai putin pregatiti/potriviti pentru respectiva meserie, cei din a2-a categorie intrand din pacate de multe ori si sub incidenta legii penale prin faptele pe care le-au savarsit si probabil continua sa le savarseasca la catedra.

Numele pe care il returneaza primul search in memoria de lunga durata este cel al doamnei profesoare de geografie Maria Matei de la actualul Gimnaziu de stat „Mihai Viteazu” (fosta Scoala generala nr.5) care fara a exagera intra in categoria mai sus-amintitilor infractori. Se poate spune cu certitudine ca Maria Matei era (si daca mai preda folosind aceeasi metoda inca mai este) o infractoare. Imi amintesc cum la prima ora de geografie ne-a lovit peste palme cu indicatorul pe fiecare asa, de bun venit. Cu timpul masurile coercitive ale doamnei Matei au inceput sa se intensifice si sa se inteteasca gasind justificari din ce in ce mai absurde. Un simplu raspuns gresit sau rasetele aferente pronuntiei mai putin fericite a unor orase din Statele Unite ale acestei doamne profesoare erau taxate cu vreo cateva „nuiele” peste maini, umeri sau chiar in cap, tintele preferate ale acestei individe cu o inaltime de doar 1.50 dar cu o isterie uriasa fiind Lucian Popa si Adam Gergely. Adevarul era ca Popa era departe de a fi un elev model, dar indiferent ce ar fi facut, violenta indreptata asupra unui copil la varsta respectiva nu ar trebui sa fie tolerata intr-o institutie de invatamant.

Ca un antagonist la disciplina cu pricina l-as aminti aici pe Emil Tepelus (RIP) care a fost un dascal-model si un om deosebit. Omul mai striga, ii mai boscorodea pe elevii problema dar nu lovea nu apela la imprecatii sau stiu eu ce trivialitati asa cum facea „Pisicuta” de la scoala generala. Tepelus era si in viata extra scolara un tip de treaba chiar daca poate un pic cam prea chefliu, dar imi amintesc cum Alin imi povestea din relatarile fratelui sau care il avusese diriginte undeva prin anii 90 si imi spunea ca Tepelus le zicea elevilor cand se cazau cu el pe la cabana ca pot face orice, mai putin sa intre in coma sau sa contribuie la sporul natural al populatiei. Compara acum si tu om de treaba cu o javra de om…unul te lasa sa faci aproape orice, sa te simti bine dar sa nu iti faci rau si altul iti da in cap pentru ca ai inceput sa razi…de aia zic…intr-o parte icoane, in alta infractori.

Urmatorul pe lista extremelor e „profesorul” de sport Vasile Man impreuna cu fiica sa Tatiana „Cruela” Man. Am pus profesor intre ghilimele pentru ca nu numai eu ci si colegi care facusera sport de performanta au inceput sa isi dea seama ca domnul Man fusese admis la o facultate de specialitate in conditii cel putin tenebroase dupa ce cu totii am vazut cum dadea la handbal la poarta. Omul nu nimerea nici cu poarta goala. Incompetenta si mentalitatea obtuz-comunista transparea si in comentariile pe care le facea la adresa unor colege de-ale mele si in activitatea dansului ca director al Scolii generale Nr. 5. Unele colege de-ale mele se dezvoltasera putin mai repede decat altele fapt care il facea pe acest imbecil domn Man sa urle la ele „sa nu isi mai arate fundul si sa nu isi mai scuture sanii ca niste nesimtite”. Problema era ca domnul Man era prea redus ca sa inteleaga ca acele domnisoare aveau niste forme specific feminine si nu aveau cum sa si le ascunda. Plus ca daca le punea sa execute miscari specifice educatiei fizice si incalzirii nu prea aveau cum sa nu dea din fund sau sa isi salte sanii…acum na…iti mai pui o bustiera dar…daca ti-s mari normal ca se misca sau cel putin se vad…

Tatiana Man era o otrava de femeie care chipurile preda informatica si atelier pentru fete. Ceea ce te frapa la aceasta doamna Man era atentia pe care o acorda curateniei laboratorului, coroborate cu ignoranta de care se bucura insusi obiectul pe care il preda si anume informatica. E discutabil daca un elev ar trebui sa aspire si sa stearga praful asa cum doamna Man ii punea pe acestia sa faca si hai sa zic ca rasnitele alea de calculatoare care erau state-of-the-art pe vremea cand era student taica-mio nu ii puteau fi imputate pentru ca tinea de scoala si de Minister sa aloce fonduri pentru modernizarea bazei materiale, bai dar daca tu vii si spui ca predai informatica si pronunti DELETE….:)))….da….exact asa cum se aude DLT….hai sa trecem peste asta pentru ca o sa pronunti de vreo cateva ori si incepi si tu sa vorbesti engleza din asta de balta….za eshec….

La polul opus profesoara de sport Mariana Francu de la aceeasi scoala generala iti castiga respectul si iti capta atentia din prima ora, fara a produce insa enormitati de genul celor nascocite de creierul de strut al Tatianei Man. Francu era o profa foarte ferma dar de treaba si iti facea mare placere sa faci sport cu ea, chiar daca nu aveai un stil sportiv de viata sau daca aspirai la stiu eu ce performanta. La Francu daca comentai, cartonasul galben era cate o palma peste cap sau arunca cu mingea dupa tine, dar dupa 5 minute iti zambea si te mangaia pe cap si atunci normal ca intelegeai ca ai gresit. Nu am sa uit niciodata campionatele de handbal cand dupa meciuri invinsii se luau la bataie cu invingatorii si atunci venea Francu si facea ordine si le explica nemultumitilor ca asa e in sport si daca ai rabdare si continui sa muncesti s-ar putea sa castigi tu data viitoare. Nu e cazul tot timpul, dar uite ca uneori profa Francu nu s-a inselat si Victor Astafei a pasit dupa ce a facut handbal cu dansa in fotbalul de performanta. Trebuie sa ai si mana sa stii sa dai prieteneste cate o palma nu sa dai ca ciobanu cu bata si apoi sa te miri ca te injura lumea pe strada si iti iei bataie pe la colturi cum luau Matei si Boar despre care am sa va povestesc in cele ce urmeaza. Pana atunci compara si analizeaza cum merge Francu prin oras cu bicicleta si fostii elevi o saluta, iar ea le raspunde cu un zambet si cu capul sus si cum merge Matei de la Gimnaziul de stat „Mihai Viteazul” sau Boar de la Colegiul National „Unirea” cu capul in pamant si strang din dinti cand mai aud cate un blestem sau primesc cate un sut in cur.

Un echivalent informatic pozitiv al Tatianei Man a fost pentru mine Manuela Lupaescu pe care nu am avut ocazia sa o vad la catedra decat 2 ani din cei 4 de liceu, insa pot sa spun ca mi-a lasat o impresie placuta si am observat ca isi facea meseria cu mult devotament, fara a beneficia din pacate de un feedback pe masura din partea elevilor. Doamna Lupaescu a demonstrat si o expertiza de consilier educativ cand ne spunea ca la varsta pe care o avem (15 ani) nu poate fi vorba de dependenta de tutun si renuntarea la fumat nu ar trebui sa prezinte o provocare prea mare sau cand le spunea celor care doreau sa emigreze „la capsuni” ca in strainatate in afara de cazul in care pleci sa studiezi esti carne de tun. Cuvintele dansei s-au adeverit dupa multi ani.

Continuam cu limba romana unde la catod se plasa Alexandrina Ionescu, de asemenea profesoara la vremea respectiva la Gimnaziul de stat „Mihai Viteazul”. Doamna Ionescu avea un mod foarte arbitrar si teatral de a preda si din informatiile rasuflate de la unii din colegii pe care dansa ii avea in privat la meditatii reiesea clar ca la sedintele respective se faceau „repetitii” pentru piesa care urma sa se joace la clasa. Cei care cotizau erau evident ascultati cu notificare prealabila, iar ceilalti luati prin surprindere sau sicanati de-a lungul orei cu intrebari referitoare la lectii care inca nu se predasera si depunctati la sange pentru orice greseala. Bineinteles ca dupa ce faci asa ceva si pe cei care iti platesc meditatia ii anunti cand dau lucrare iar pe cei care nu iti platesc fie pentru ca nu isi permit sau au gasit pe cineva mai bun decat tine, unii care sunt mai tari continua sa invete si sa munceasca, iar altii se scarbesc se intereseaza de la favoritii tai cand dai lucrare si isi baga picioarele si scriu lucrarea de acasa si o schimba cu cea pe care o scrisesera „live”, la fata locului. Apoi te mai miri…n-ai de ce…zau…

La anodul limbii romane s-au aflat pentru mine Maria Cernea, profesoara la Gimnaziul de stat „Mihai Viteazul” si domnul Sorin Vintila profesor de Literatura comparata la Universitatea „Tibiscus” si Universitatea de Vest din Timisoara. Doamna Cernea avea un stil unic care imbina severitatea intransigenta cu familiaritatea reusind de multe ori sa adapteze nivelului de intelegere al unui elev de gimnaziu chiar elemente din lucrari de doctorat in timp ce domnul Vintila a incercat si zic eu a si reusit sa comprime si sa aclimatizeze limba romana unui mediu academic afectat de lipsa de timp, nevoia de bani si din pacate de cele mai multe ori si de ignoranta unei majoritati a studentilor. Pentru mine decizia comisiei din care a facut parte si dansul in 2012 cand mi-am sustinut lucrarea de licenta a reprezentat o premiera si o dovada de curaj, cu atat mai mult cu cat era vorba de o universitate privata si toti candidatii (inclusiv cei 2 sau 3 care nu au promovat) care se inscrisesera achitasera taxa de sustinere a examenului de licenta care nu era deloc modica. Am ajuns in urma acelei zile la concluzia ca in Romania nu le este chiar tuturor frica sa fie corecti.

Am sa inchei cu doua doamne profesoare de la Colegiul National „Unirea” pe care nu cred ca are rost sa le compar cu cineva fiindca mai jos de atat nu se poate deci oricare ar fi mai bun decat dansele si aici mai refer la Cristina Branea si Teodora Boar.

Despre Cristina Branea s-au spus multe, inclusiv ca ar fi schimbat valuta si ar fi facut bisnita la servici adica la liceu, ceea ce mi se pare ca e o aberatie fara precedent din simplul motiv ca doamna Branea venea cam rar pe la servici. Eu cand aveam biologie cu dansa nu prea o vedeam pe la scoala, daca mai venea o data pe luna era mare lucru. Deci nu pot sa inteleg cum poti sa spui ca cineva face bisnita la servici cand nu prea vine la servici? :))) Colegii dansei de la alte catedre raspundeau aproape invariabil ca nu stiu nimic de soarta dansei cand mai cobora cate un elev la parter la sala profesorala sa intrebe daca tinem in ziua respectiva biologie. Din ratiuni de dispozitie si de timp nu doresc sa ii imput doamnei Branea decat ca in clasa a9-a si in a10-a mi-a luat o pereche de cercei de titan, respectiv de argint si asta din pacate aluneca catre fenomenul infractional. Se poate lejer spune ca esti hoata daca ii furi cuiva ceva, deci esti o infractoare. Doamna Branea mi-a promis ca imi returneaza respectivele perechi daca aduc liceului un premiu la olimpiada nationala, lucru care s-a si intamplat, insa dansa nu si-a onorat promisiunea. Adica unuia ii furi niste bijuterii ca o borfasa ordinara desi omul ala era olimpic, si altul care se taraia prin liceu era surprins in genunchi de beat ce era si invitat sa se duca acasa sa se odihneasca ca e cam obosit. Fara cuvinte…

Teodora Boar cred (sper sa nu ma insel) ca si-a inceput cariera la Gimnaziul de stat „Mihai Viteazu” si s-a remarcat inca de la inceput ca un element foarte vocal. Era o tipa guraliva chiar tupeista as indrazni sa zic si incerca tot timpul sa iasa in fata argumentandu-si atitudinea prin faptul ca doreste ca totul sa iasa bine si sa mentina ordinea si disciplina in scoala. Motivul pentru care Teodora Boar facea circ nu il constituia bunul mers al institutiei ci faptul ca spera ca aceasta agresivitate sa coincida cu o ascensiune in organigrama. Mai pe romaneste se baga in seama pentru ca spera sa ajunga directoare ceea ce din pacate in cele din urma s-a si intamplat. In mandatul Branea-Boar Colegiul National „Unirea” s-a transformat, dupa perceptia mea cel putin, intr-un sanctuar al prostiei si parvenitismului (sanctuar in care din fericire unii au ramas atei) in care starea de a fi corupt sau incompetent ajunsesera meserii in sine. Si sa stiti ca din cate am auzit se castiga chiar bine din meseriile respective. Si acum se mai castiga, dar asa mai cu mila ca ii mai salta DNA-ul si bine face.

Imi amintesc cum undeva prin 2004 Octavian Soldea se chinuia sa dirijeze o adunatura de elevi si eleve care se vroia a fi cor in timp ce Boar il intreba de ce gama avem nevoie. Soldea i-a raspuns ca Si bemol major, iar Boar a inceput sa ii imite gesturile incercand sa bata tactul si urla hai baieti….Si major….Si major….mai cu forta. Ma gandeam…bai imbecilo…nu e gama in primul rand…ca e tonalitate…si in al doilea rand nici nu stii macar cati bemoli are respectiva tonalitate la armura. Omul ala a forjat la vioara de mic copil si isi vinde cunostintele pe un salar de nimic si tu te cateri si ne calaresti si pe noi si pe el ca sa ii dai limbi in cur la primar. De-a dreptul gretos. Imi venea sa o pocnesc dar mi-am adus aminte de un episod din anul 2000 cand Teodora Boar incercase inca o data la Gimnaziul de Stat Mihai Viteazul sa iasa in evidenta intr-un interviu dat la TVR in care condamna niste „elemente periculoase” dintr-o clasa mai nabadaioasa. Gestul celor 2 indivizi pe care ii mentionase si care ii injunghiasera o colega de la catedra de engleza era intr-adevar nu reprobabil ci incalificabil, dar doamna Boar si doamna psiholog Aitonean aveau cunostinta de manifestarile respectivilor indivizi de o bucata buna si imi amintesc cum cei 2 se hlizeau in pauza ca i-a trimis Boar la psiholog si „le-a dat ceva sa coloreze”. :)))) Aia amenintau cadrele didactice si tu ii trimiti sa coloreze…parerea mea era ca nu aia aveau probleme cu etajul superior….sau or fi avut…dar nu asa mari ca tine. Nu ma pot pronunta daca Politia a procedat corect cand i-a retinut pe D.P. si pe S.G., vecini de-ai mei de cartier, insa pot sa va spun ca expus la stimulii pe care ii generau unii dintre cei aflati la catedra era normal sa reactionezi, bineinteles nu asa bagand cutitul in cineva. Daca m-ar fi tinut fizicul, nu as fi taiat pe nimeni dar cateva bucati i-as fi bagat…in special lui Boar. Stai sa vezi ce urmeaza…

Declaratiile pe care Teodora Boar le-a facut in presa la ora respectiva nu au ramas fara ecou si tovarasii lui D.P. si S.G., care cred ca erau inca in arest, o parte colegi de scoala cu mine, dar nu numai s-au intrunit si au hotarat sa ii aplice lui Boar o corectie ca sa termine cu comentariile facute in fata camerelor de luat vederi. Adica tu il acuzi pe altul la televizor ii dai numele si il faci de rahat pentru ca a avut o iesire necontrolata si tu insuti bagi in buzunar jegmanesti cum poti de la catedra si favorizezi impreuna cu alti colegi de la alte catedre elevii ai caror parinti iti aduc fier de calcat si set de pahare dar oficial apari in interviuri si faci pe justitiara si pe imaculata. Era si normal ca oamenii erau nervosi. M-am amuzat copios cand o vedeam pe Boar cum intra in scoala cu capul intre umeri si cu ochii in patru, cu o privire cam paranoida si o respiratie sacadata. C. impreuna cu fratele lui O. se uitau la ea din curte si radeau frecandu-si palmele. „Las’ numa’ sa se intunece putin jigodie” parea sa transmita limbajul non-verbal al acestor doi profesionisti care dupa parerea mea au fost niste oameni corecti, sau cel putin mai cinstiti decat Politia si o buna parte din profesori si politicieni. Eu am mers cu ei la scoala si nu am avut niciodata probleme, nu s-au legat de mine, nu mi-au facut rau desi lumea ii etichetase cu „golan” si „infractor”. Parerea mea e ca infractor e Boar nu C. si cu fratele sau. Si uite ca in cele din urma seara venise, se intunecase si tanti Boar a incercat sa iasa prin spate crezand ca scapa de notificarea pe care C. si O. doreau sa i-o adreseze. Partea naspa a fost ca cei 2 i-au anticipat miscarea si o asteptau undeva acolo dupa gardul viu cum iesi pe la profesori in partea dreapta langa gradinita si au masat-o asa scurt ca sa stie altadata sa nu mai vorbeasca prostii la televizor. Si s-a invatat minte coana Boar desi si acum ii mai apare mutra uneori pe la TV, dar se gandeste mai bine inainte sa spuna ceva.

M-am razgandit si vreau sa ofer si aici o alternativa muuuuult mai viabila, sau nu, hai sa nu o numesc asa pentru ca o sa il jignesc pe unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut ever. Nu e alternativa, nu e exemplu, e pur si simplu Bogdan. Uite aici ai site-ul lui si un video de prezentare:

http://love2teach.ro/

https://www.youtube.com/watch?v=N-4zUHU9bw4

Bogdan e din Arad si studiaza limba germana din clasa 1. Mai mult decat spune el in videoclipul respectiv nu cred ca as putea sa spun doar ca e ceva nou, ceva revolutionar pe piata si sper ca are totusi o sansa de a schimba invatamantul romanesc si perceptia pe care o are romanul despre scoala/carte. Compara-l acum pe Bogdan Nan cu Teodora Boar si vei constata care e diferenta. Eu cred ca Nan nu ar fi ajuns sa poarte dialoguri atat de unilaterale, fizice si de ce nu primitive cu elevi, studenti sau cursanti la coltul stiu eu carei scoli sau institutii de invatamant. Daca s-ar fi intalnit smecherii cu Nan la coltul blocului eu cred ca l-ar fi chemat la o bere si i-ar fi strans mana. Si lui Boar i-au strans smecherii mana dar din alt punct de vedere :))))

Teodora Boar si Bogdan Nan au multe lucruri in comun dar si o chestie care ii diferentiaza: abordarea. Amandoi s-au format in Romania si au predat in institutii de invatamant romanesti. Boar a predat la scoli si licee, Nan a predat la Universitatea Vasile Goldis din Arad. Amandoi s-au confruntat cu coruptia si cu lipsa de respect. Atat Boar cat si Nan au fost jigniti la catedra si li s-au facut propuneri dar au reactionat in mod diferit: Boar a ramas si a contribuit la proliferarea fenomenului, Nan si-a dat demisia si a continuat la institutii private si ca liber profesionist. Faptul ca rectorul Universitatii Vasile Goldis a fost arestat la scurt timp dupa ce Bogdan si-a dat demisia confera autenticitate relatarilor lui potrivit carora era amenintat sa dea anumite note unor candidati la sustinerea lucrarii de licenta, in caz contrar promitandu-i-se ca toti cei pe care ii cordona el vor fi respinsi. Si Boar si Nan au fost jigniti, dar Boar a ales sa jigneasca si ea, Nan a ales sa plece acolo unde e mai respectat si platit mai bine.

Bogdan a ales sa dea cursantilor o bere la sfarsitul modulului tocmai pentru a arata ca el e mai generos decat statul care nu i-a oferit sansa de a isi face meseria la un standard profesionist. Teodora Boar a ales sa le ia berea si tigarile de sub nas elevilor motivand ca astfel previne eventuale altercatii si le protejeaza vezi Doamne sanatatea. La scoala pot sa inteleg ca aceste fapte intra sub incidenta regulamentului de ordine interioara, dar daca Iancu Laurean si Alexandru Opriscan impreuna cu alti cativa colegi de-ai mei de la Colegiul Unirea stateau la masa la un bal al bobocilor si aia era o masa rezervata de ei unde se facea consumatie si se cumparasera produse, bauturi etc. si tu vii si le iei berea sau tigarile pe care ei (sau parintii lor) le-au platit aia se cheama furt si tu esti o infractoare. Nu pot sa ma bucur ca Boar a luat pe vremuri bataie, dar nici nu pot sa zic ca imi pare rau. Tot ce pot sa spun e ca a meritat-o. Nu am reusit niciodata sa inteleg de ce doamna Boar considera ca a purta ca eleva o tinuta sumara era o rusine, sau a consuma alcool sau a fuma era de asemenea injositor si nu considera mai dezonoranta incompetenta unor persoane precum Teodor Pranitchi sau Maria Comsa care uzitau o matematica cel putin aproximativa. Cum poti sa vii ca profesor de matematica la clasa si sa cauti formule pe fituicile ce le ai la buzunarul de la piept din sacou sau cand o eleva te intreaba de ce predai aproape in exclusivitate la gimnaziu si nu la clase de liceu, tu Maria Comsa sa raspunzi „Pentru ca acolo simt eu ca fac fata”. Asa ceva mi se pare mult mai compromitator decat a bea o bere doua sau chiar si 49 sau a fuma o tigara. Daca era dupa mine eu as fi comercializat alcool la chiosc bineinteles limitand consumul la o cantitate responsabila si as fi amenajat spatii pentru fumat in curtea institutiei. Am inteles la multi ani dupa ce am terminat liceul ca atitudinea doamnei Boar era una compensatorie si prin lucrurile pe care le facea dansa incerca sa mai linga din ranile trecutului glorios pe care il avea la catedra fara a tine cont de faptul ca reactiile indreptate impotriva sa erau generate de propria atitudine iar ea nici macar nu riposta la adresa acelorasi persoane care o jignisera sau o batusera. Repet intrebarea…pe Bogdan Nan de ce nu il bat golanii din Arad si Timisoara? De ce il cheama la bere in loc sa ii traga doua? Daca tot ajungi sa fi scuipata si jignita, macar scuipa-i pe aia inapoi si jigneste-i si tu daca te tine, nu te du la alta clasa, la alta generatie si iti varsa naduful pe oameni nevinovati care o sa puna apoi stampila „frustrat” pe toata breasla dascalilor. Nu fa asa ceva ca nu-i corect.

Cand ma uit la Boar si imi amintesc cu imi tinea orele cu materiale puscate de pe Deutsche Welle si cu casetofoane ce paraiau de vai de ele si ele veneau cu haine de fite si cu masini relativ scumpe la scoale si altii de la Centrul Cultural German printre care si Nan, veneau cu bicicleta la servici si aveau materiale si deviceuri ultimul racnet…imi dau seama ce inseamna profesionist si ce inseamna Boar…

Inceputurile sunt timide, dar nu-i putin lucru ca dupa 10 ani liceul si invatamantul romanesc arata putin altfel la fel de altfel pe cat a reusit sa arate o democratie trecuta deja de sfertul de secol, dar nascuta din parinti comunisti. O valtoare a prezentului in care se amesteca trecutul si viitorul intr-o confruntare fara un rezultat previzibil.

 

Etichete: , , , , , ,