RSS

Arhivele lunare: august 2014

Povestea taximetristului

Cab

Pentru majoritatea oamenilor Dan este un nume. Pentru mine, insa, Dan este un paradox. Un chip vag sau o silueta obscura care imi imita miscarile intr-un parc neluminat din Timisoara, putand fi usor confundat cu un alter ego sau cu reflexia propriei mele umbre in noapte. Dar nu sunt eu. E Dan. Dan are aproape 40 de ani si e de loc din Orsova, dar locuieste de o viata in Timisoara. Daca ai ureche buna ii poti, cu toate astea, sesiza reminiscentele dialectale, semn ca sangele apa nu se face. Intonatia, ritmul vorbirii si regionalismele il dau de fiecare data de gol, cu toate ca el se da ca “e de la sat din judetul Timis”. Din judetul Timis pe fras :))))

L-am cunoscut pe om acum vreo 2 ani pe la un sfarsit de septembrie cand ma plimbam cu vecinul meu Mitica care isi scoate cainele in fiecare seara prin parc. L-am vazut intins pe jos si am crezut ca ii e omului rau si l-am intrebat daca se simte bine si daca il pot ajuta cu ceva. Am vazut atunci ca are un binoclu la gat si credeti-ma ca nu era din ala de la vanatorul si pescarul ci din ala cu night vision cu 40 de linii/milimetru pe care nu il cumperi sub 500-600 de euro. Mi-am dat seama imediat cu ce se ocupa si mi-am amintit cand undeva prin 2010 imi batuse la usa si se daduse “ca e de la Primarie cu dezinsectia de primavara” si sa-i permit accesul in apartament ca sa isi faca treaba. Avea omul chitantier si tot ce trebuie dar nu l-am lasat sa inceapa pana nu i-am pus cateva intrebari si cand am vazut ca da din colt in colt, a inceput sa-mi puta treaba. Am zis ca daca tot si-a inceput omul rutina hai sa-i dau 20 de lei sa nu spuna ca sunt nesimtit si a plecat. La cateva ore dupa evenimentul cu pricina a venit Politia spunandu-mi ca au avut loc mai multe escrocherii in bloc, dar sincer, mi-a placut omul :)))) si nu le-am zis nimic. La 2 ani dupa scena cu pricina am dat de acelasi individ bizar in boschetul mai sus amintit. Si am inceput sa il cunosc tot mai bine.

Ma plimbam cu el intr-o seara prin parc si imi zice ca are ascunzatori in scorburile de langa alei unde isi tine bere si ziare. Si se baga omul dupa un copac si scoate 2 beri si se pune cu mine pe banca si incepe sa povesteasca. Si fii atent ce imi spune nebunul. Cica atunci cand s-a mutat din Orsova in Timisoara, inainte de a se casatori si a se aseza om la casa lui, a lucrat cativa ani ca taximetrist si ca meseria l-a obligat sa se confrunte cu dileme existentiale care l-au facut sa isi schimbe perspectiva asupra vietii. Wtf…un boschetar care mananca salata boef cu maioneza din ghenele din parc are dileme existentiale…da-o-ncolo…fii atent…

Pe Dan l-au prins anii de dupa Revolutie in floarea varstei, caci avea vreo 15-16 ani cand Odiosul a cantat Internationala pe ultimul sau drum si omul a profitat din plin de avantul pe care il capatase viata moderna dintr-un stat recent emancipat de comunism si inhibitii. Era deja un night club in Traian si prin ’94 se mai deschisese unul chiar in Complex pe langa C17 sau 18 (No Mercy daca nu ma insel ii spune si astazi). Si cum olteanul lucra deja la un cizmar si mai apoi paznic la un depozit, era deja pe banii lui si mai mergea gagiul sa dea si el o buca ca doar era tanar si ii fermentau hormonii. Taximetria a urmat imediat dupa, in valtorile socio-profesionale de la mijlocul anilor ’90.

Transportul de persoane e un fenomen extrem de raspandit, aproape omniprezent si poate imbraca cele mai inedite forme. Sunt multe povesti de viata si o infinitate de motive care tin volanul in mana si apasa cele 3 pedale. Exista oameni care practica taximetria ca sa isi intretina familia, ca sa isi suplimenteze veniturile, sa evite un job care din punctul lor de vedere i-ar solicita mai mult sau pentru ca domeniul in care ei au calificare s-a dovedit a nu fi unul productiv dpdv financiar etc. Dan castiga in vremea aia destul de bine din alte chestii, ca umbla cu tot felul de mis-masuri si mai lasa vagaboantele din Sagului sa intre cu clientii in depozit, mai umbla cu un amic si tragea cate un tun pe la apartamente, mai fura o pensie, mai un portofel si uite asa omul pusese ban peste ban si se inavutise incat sa isi cumpere o Dacie Nova si sa se bage in taximetrie. Motivul nu il constituisera neaparat banii, cat faptul ca practicand meseria putea sa evadeze intr-o lume in care el sa fie asa cum si-ar fi dorit. Din pacate Dan nu era pilot si nici nu era platit asa cum visa, nu avea combinezon si nici vreo sapca sau vreo casca plina de logourile sponsorilor, dar cand intra in masina si dadea contact incepea un film…unul paralel cu realitatea. Omul se credea intr-un Grand Prix, dar defapt era intr-un oras cu circulatie intensa unde nerespectarea regulilor poate duce in cel mai bun caz la blocarea traficului si in cel mai rau la tragedii. Coroanele de flori si lumanarile pe care de multe ori le vad la viaductul din Circumvalatiunii imi amintesc de multi alti dobitoci pe care i-am cunoscut prin liceu si care aveau impresia ca parbrizul prin care priveau e o plasma. Intr-un fel aveau dreptate ca e plasma…sanguina…Viata reala nu are buton de rewind. Nici gurile pe care „pilotii” le-au lasat flamande nu mai au un tata sau o mama care sa ii hraneasca.

Si uite asa taximetristul nostru s-a lansat in cariera si a inceput sa se tot mute de la o firma la alta si sa devina tot mai obraznic si mai sfidator. s-a adaptat omul zilelor noastre si si-a deschis si el cont de facebook si a inceput sa posteze…vezi ca mi-am luat masina cu 800 de euro….vezi ca acum am una cu 1500 si acum imi ia amicul Florin una cu 2000. Vezi ca in 30 de minute apar la televizor…si si maine si poimaine o sa am aparitii televizate si ca am curse peste tot prin tara si iau si 3000 de euro pe cursa. Se tot lauda ca un cretin ca el a dus clienti si la Eurovision si la Ministerul Agriculturii si la hoteluri de 4 stele. Unii care erau in statie si mult mai vechi decat el aveau relatii si s-au interesat sa vada daca cifrele vehiculate sunt intr-adevar reale. Au aflat amanunte destul de picante despre gagiu si s-a enervat cumplit Dan, cand l-au oprit colegii de breasla in statie la o tigara si o cafa sa il intrebe de unde a scos el scoruri de 3000 cand el a dus clienti la hoteluri de 2 stele din Neptun si pe unde a mai transportat persoane prin Poiana Brasov, a primit onorariu 200 de euro si asta inca era una din cele mai grase sume pe care le primise el vreodata. Oamenii voisera sa fie siguri si au mai intrebat si prin Capitala sa vada daca e atat de cocos Dan precum se da. La unul dintre cluburi unde se lauda taximetristul ca avusese curse, le-a spus patronul colegilor taximetristi ca a luat maxim 850 de ron si dincolo unde era de-al casei cum ar veni lua 250 de euro pe luna daca avea 3 curse la club in intervalul respectiv, dar din sumele respective incasa doar 50% pentru ca mai avea 5 colegi cu care impartea masina. La Craiova iarasi lua 120 de euro si tot asa. Oamenii au fost in prima faza civilizati, i-au spus ca si muncesc ca si el si l-au intrebat daca i se pare normal sa umfle scorurile la modul asta, sa isi sfideze colegii si sa isi bata joc de o meserie pe care nu o are. La urma urmei orice serviciu are un pret, dar daca tu mergi cu muzica la maxim si cu tigara scoasa pe geam si invarti volanul cu un deget sau cu palma, asta nu justifica niste pretentii financiare absurde. Muncesti si ca taximetrist si te expui si unor riscuri, dar pentru majoritatea celor care vor sa ajunga cu prioritate intr-o locatie, tarifele respective nu sunt accesibile.

Oamenii au incercat fara prea mult succes sa ii explice ca nu e pilot sa isi permita sa ceara atat cat ar cere cineva de la Formula 1 pe o cursa demonstrativa si ca le da si lor cu firma in cap daca practica asemenea preturi. Dan s-a enervat si le-a zis ca e castigatorul marelui premiu in valoare de 120 000 de euro considera ca si-ar permite sa ceara cat ii trece prin cap si ca o sa vada ei cand vor raspunde in fata legii pentru amenintarile si injuriile adresate unui taximetrist de lux. S-a interesat atunci si au aflat oamenii si de marele premiu care defapt se impozitase cu 40% si reprezenta 60% din suma respectiva. De 20 000 si-a dat avans la apartament, 15000 a cheltuit pe sculele colegilor, 5000 pe o masina ceva mai noua, 10000 pe excursii prin strainatate si 5000 a mai dat protocol pe acolo pe la producatorul emisiunii si uite cum din 72 000 de euro au mai ramas vreo 17 000 in cel mai bun caz. De oftica ca ii descoperise breasla adevarata fata, Dan si-a pus fetele (ca doar era si proxenet part-time) sa ii sune pe cei care ii spusesera adevarul si sa le dea comenzi false. O vreme au fost suparati, dar cu timpul le-a trecut pentru ca si-au dat seama ca pentru Dan e scump sa arate atat de ieftin. Pana la urma carosabilul pe care el circula e format din niste strazi cu marcaje rutiere pe care mai circulasera si altii. El le incalca spunand ca asa se evidentiaza prin originalitate. Gesturile lui Dan sunt defapt o expresie a nonconformismului conformist, a deviantei rutiere, a speculatiei taximetrice si a proastei cresteri. Clientii au inceput sa isi dea cu timpul seama ca e teapa si o cursa de genul ala nu merita atata. In consecinta de cauza nu l-au mai solicitat. Daca Dan era intr-adevar pilot si nu sofer si era sportiv adevarat si ii placea automobilismul s-ar fi dus sa isi ambaleze masina si sa faca liniute si polizoare pe o pista si in cadrul unor competitii organizate. Ar fi vazut acolo ca 2000 de euro nu sunt de ajuns nici macar ca sa isi cumpere un volan, daramite toata masina. Pe pista nu exista semafoare, decat la start, apoi esti liber sa faci orice. Nu mai exista clienti care nu cunosc orasul si pe care ii poti ocoli ca sa ii mulgi de bani, nici coloane pe care sa le depasesti sau politisti pe care sa ii injuri ca i-a pus Statul ticalos sa te amendeze. Exista doar un traseu, un numar de ture si un finish. Baietii care practica sportul respectiv au fost la carting de mici si cand baga in a3-a au deja mai multi km/h decat are viteza maxima constructiva a masinii lui Dan. Prin absurd, si Dan ar putea avea un asemenea monopost de milioane de euro, dar la primul viraj ar iesi cu el in decor. Spre deosebire de el, aia au crescut in alte tari cu alte posibilitati financiare, dar cred ca si daca ar fi trait in Romania, si nu ar fi avut conturile si vitrinele pline de medalii pe care le au, tot ar fi fost niste campioni. N-ar fi folosit masinuta cu pedale pe care o avea Dan ca sa dea peste nas copiilor din cartier si ca sa le taie biciclistilor calea ca un oligofren pentru a se plange apoi ca a fost acrosat, ci s-ar fi initiat in pilotaj. Le-ar fi strans mana celor mai buni decat el si nu ar fi pus victoriile categorice pe seama afilierilor politice. Cred ca de asta pilotii raman piloti si Dan ramane un sofer. Unul frustrat si sarac la suflet.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 august 2014 în Emanatii cotidiene