Domnia bunului plac
Prin clasa a 11-a la ora de economie Vasile facuse pocinog. Tuna si fulgera impartasindu-ne perceptia pastorala a sexului frumos prin apelativul „caprelor”. Ceva absolut banal cu variatiunea ca de data asta era nervos pe el. Gresise niste calcule. Suna a pozna de elev nabadaios dar era vorba de nimeni altul decat magister Rus, mai mult sau mai putin profesor, poate chiar fara voia lui, cineast insa in mod deliberat.
#Asta gresea in mod frecvent calculul la medii sau la insumarea punctajului la teze sau extemporale ceea ce pentru unul care se pretinde profesor de economie e o chestie si aici nu ma refer la greseli intentionate ca avea stimatul domn Vasile si asemenea obiceiuri care nu aveau absolut nici o legatura cu zestrea genetica austera si nici cu semnul minus, ci mai degraba cu plus si cu anumite stimulente in natura si nu numai. De data asta omul o facuse lata: daduse la teza o problema al carei enunt continea date gresite el insusi constatand ca pasii de rezolvare recomandati de culegere precum si raspunsul nu prea treceau testul aritmeticii elementare. Evident ca treaba asta o constatase dupa ce corectase tezele si observase ca nimeni nu reusise sa obtina raspunsul corect pentru ca el nu exista. Acum trebuia sa scoata problema din ecuatie si sa redistribuie punctele aferente catre subiectele valide ramase in lucrarile elevilor.
Imi amintesc ca in semestrul 1 un coleg de-al meu de asta asa ca dom’ profesor -mai din popor, mai din topor, cu gesturi similare lui Joachim Löw- era chiar mai varza decat mine. Nu era in stare sa deriveze o functie daramite sa faca o integrala sau sa-i calculeze limitele. Ce sa mai zic de calcul de optimizare si teorema lui Lagrange. A venit intr-o dimineata pe la inceputul semestrului 2 cu o plasa plina cu de-ale porcului si de-ale gurii si s-a intors de la secretariat fara ea. Plasa aia am vazut-o dupa cursuri in mana lui Vasile in statia de autobuz cand ma duceam acasa. Bai nu va zic ca au trecut poate 2 maxim 3 saptamani si omul a inceput sa primeasca note de la 9 in sus pentru ca altii spuneau o propozitie si aveau un lapsus iar el isi amintea ca trebuie sa puna punct. Acum eu n-am nici o treaba cu doamna care a ajuns procuror european. Nici simpatie nici aversiune. Dar cred ca nici acesti indivizi cu subtilitatea.
Vasile Rus fusese racolat in a 2-a jumatate a anilor ’60 imediat dupa incorporare si inceperea stagiului militar de membri ai structurilor Securitatii, serviciile secrete ale regimului comunist avand nevoie de cat mai multe perechi de urechi in cadrul trupelor de graniceri unde nea’ Vasile facea armata. Securistii banuiau ca in randurile trupelor de frontiera existau si persoane pe care poate o farama de umanitate ii indemna sa nu infiga cangea sau harponul in romanii care incercau sa treaca Dunarea innot, in Iugoslavia, unul dintre satelitii URSS-ului cu un regim mult mai permisiv fata de azilanti si calatoriile in tarile occidentale. Nea’ Vasile era ala care avea grija sa raporteze daca soldatii reuseau sau nu sa stopeze dusmanii regimului sa ajunga pe malul celalalt al Dunarii. Adevarul nu trebuia sa ajunga acolo viu. Ca sa intelegi la ce ma refer uitati-va la filmul „Das Leben der Anderen”. Nu trebuie ratat.
Potrivit unor surse colaboratorul Rus a fost eliberat din functie dupa ce in cursul anilor 70-80 obisnuia in cadrul unor seri „culturale” sa discute impreuna cu Vladimir Nasca (care dadea si el cu pitpalacul la ochiul si timpanul) prin crasmele din Targu Mures secrete de serviciu. Ritualurile bahice ale celor doi asociate cu logoreea au distrus acoperirea altor ofiteri fapt pentru care Centrala a hotarit sa-i destituie. Bineinteles ca profesiile de acoperire si contactele pe care si le-au facut in perioada respectiva au ramas. La fel si misecuvinismul si convingerea ca sunt imuni si intangibili in fata autoritatii si raspunderii pentru propriile fapte. Imaginati-va ca in 2004 salariul mediu in Romania era 5.986.386 lei. (in Ron aproape 600 de lei). Nenea asta castiga 20 de milioane (adica 2000 RON) si stiu asta pentru ca era fudul si ii placea sa intre la clasa cu teancul in mana si il flutura in ziua de salar. Ca trebuie sa ii respectam drepturile fundamentale ca asa ne cere Constitutia si Carta drepturilor omului e una. Dar sa il consideri om nu stiu daca poti atata timp cat ai cu adevarat ratiune. Tot ce a dat mai rau comunismul si grefele de democratie aplicate pe mutantul ars al regimului ceausist s-a metamorfozat intr-o persoana care castiga mai mult decat triplul unui salariu mediu pe economie (si asta doar de pe catedra de la Colegiul National „Unirea”) dar nu era in stare sau nu avea bunul simt sa verifice macar cu o zi inainte daca problemele ce urma sa le dea la teza sunt corecte, nu era in stare sa adune cateva cifre si sa faca o medie, nu era capabil sa priveasca elevele ca pe niste femei sau domnisoare ci ca pe un septel si nu era in stare sa refuze o plasa sau alte plicuri decat cele de salar. Asta s-a intamplat pentru ca la Colegiul National „Unirea” si-au dat din pacate de multe ori intalnirea prostia, incultura, coruptia, incompetenta si de ce nu si ticalosia si lipsa de caracter intr-un stat in care de multe ori si in ziua de azi relatiile inca bat meritul: Romania.
VA URMA