RSS

Arhive pe autori: crazy-b

A șaptea dilemă de noiembrie

Cum ar putea aceeași întrebare pusă în aceeași țară în 1996 să adjudece un mandat de președinte iar în 2021 să te sinucidă electoral? Credeți în Dumnezeu domnule Iohannis?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 noiembrie 2021 în Emanatii cotidiene

 

A șasea dilemă de noiembrie

Din ce își permitea Doru Oprișcan la începutul anilor 2000 să stea cu familia câte trei luni pe an în Tirol dat fiind faptul că la ora respectivă un salariu de consilier local era de 11 milioane de lei vechi? O fi ținut post negru câțiva ani de zile?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 noiembrie 2021 în Emanatii cotidiene

 

Etichete: , , , ,

A cincea dilemă de noiembrie

Pe copiii ăștia de ce nu-i promovează antenele cum îl promovează pe Cojoc? De ce nu-i cheamă Delia în turneele ei? Cojoc nu e nici măcar campion european ăștia sunt campioni mondiali.

https://www.reporteris.ro/iasi/social/item/110249-doi-elevi-de-liceu-din-iași,-campioni-mondiali-la-dans.html?fbclid=IwAR1mslApuXJrOQ0t1_ZmM4Dc0ebi6GWKjrNHdSuSSoQfX470cN5KwH7y4V0

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 noiembrie 2021 în Emanatii cotidiene

 

A patra dilemă de noiembrie

E amoral totuna cu imoral?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 noiembrie 2021 în Emanatii cotidiene

 

A treia dilemă de noiembrie

E capitalist totuna cu democratic?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 noiembrie 2021 în Emanatii cotidiene

 

A doua dilemă de noiembrie

Nimic nu te-mpiedică

Dacă tatăl lui Rareș Cojoc n-ar fi sponsorizat anual Federația Română de Dans cu sume enorme ar mai fi câștigat fiul său campionatul de 19 ori în 19 ani?

 

Etichete: , ,

Prima dilemă de noiembrie

Napoleon versus Stalin versus Hitler

Dacă mâine s-ar dezveli la Berlin sau la Viena un bust cu Hitler sau o columnă cu faptele lui de „vitejie” ori la Moscova ceva similar cu gulagurile lui Stalin e garantat că oricare dintre aceste 3 state ar fi decupate in secunda cinci din Europa cu tot cu placa tectonică de sub ele. Ar rămâne magmă cu un contur identic al frontierelor de altădată. Și încă pe bună dreptate pentru că apologia oricărui genocid este de netolerat și trebuie pedepsita exemplar.

Cum rămâne însă cu Franța și cu al sau Napoleon? Un om plin de frustrări și complexe care nu se împăca (din câte spune istoriografia mai rebelă și mai neatârnată) cu dimensiunile onorabilului său organism mai precis cu lungimile anumitor extremități. Un om chinuit de aceste neajunsuri care considera în mod patologic că toată societatea sau chiar omenirea i-ar datora tribut în umilință sau suferință.

Eu nu fac apologia genocidului dar să tolerezi în buricul târgului sau mai bine zis al capitalei unui stat european o statuie sau o columna care amintește de faptele unui dictator care se mai dădea și împărat sau revoluționar ori geniu militar insă nu a făcut altceva decât dea ordin să se pârjolească sate care nu reprezentau obiective sau amenințări militare să se violeze femei să se ardă copiii de vii exact ca pe vremea inchiziției este de un tupeu absolut jegos atâta timp cat tu le pretinzi altora să nu folosească numele dictatorilor din statele lor nici măcar în context științific darămite să îi și elogiezi prin intermediul unor monumente. 

Normal că morții rezultați în urma campaniilor militare conduse de Napoleon nu se compară cu milioanele de morți din gulaguri sau lagăre de concentrare însă chestia asta poate fi pusă și pe seama tehnicii mai precare de care dispunea Napoleon în secolul 19. Mă întreb unde s-ar fi ajuns dacă avea in preajma lui pe cineva ca Mengele sau substanțe precum Zyklon B ori tehnică militară precum rachetele V.

De ce dictatorii francezilor sunt reabilitați? De ce se ignoră atrocitățile și se ține cont doar de elementul numeric evident mai redus față de ceea ce s-a întâmplat în secolul 20 în Germania și Rusia?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 noiembrie 2021 în Emanatii cotidiene

 

În curtea școlii (X)

Controlul realității

Acum vreun an baia mea devenise impracticabila. Prima placă de gresie desprinsă a fost urmată de multe altele până în momentul în care îmi era imposibil să calc desculț în zona respectivă că era plin de mortar sfărâmat. Adevărul e că problema trena dar atât eu cat și echipa tehnica clădirii am ignorat sau am remediat problema cu soluții de cârpeală. Până apucau să rekituască într-o parte se crăpa într-alta și uite așa toată șapa și dedesubturile lemnoase de altfel s-au copt de riscam să ajung cu tot cu cabina de duș la vecinul de la etajul inferior. Când au văzut cum stă treaba sub ce mai rămăsese din gresie oamenii au spus că nu se mai poate m-am mutat în altă cameră și s-au apucat de treabă. Au ras tot au pus șapă siliconata după care gresie nouă. Arăta de cinci stele dar dacă stau să mă gândesc nu ar fi arătat așa dacă nu s-ar fi deteriorat până în punctul în care devenise o ruină.

Cam așa ajuns și învățământul romanesc pe care orice român dezrobit de opiaceul traiului în propria țară reușește să-l privească într-o dimensiune obiectivă. Miniștri în mare parte inepți, inspectori-marionete cu iq subunitar și directori de unități școlare cu abur de moralitate au transformat cu patimă și ură aceste instituții într-o halucinație colectivă. Un delir mistic în care neputința învățată este privită ca lipsă de control asupra rezultatului unei situații. Un mediu contondent la stima de sine și mutilant pentru tot ceea ce înseamnă curiozitate și inițiativă. Un mediu în care colacul de salvare este nesimțirea dusă la rang de artă.

Războaiele politice duse pentru cauze obscure au transformat beneficiarul actului de învățământ în cel mai bun caz într-o persoană ale cărei drepturi și libertăți civile sunt prejudiciate sau în cel mai rău într-o resursă umană privită ca o piesă de schimb. Una defectă din fabricație.

Dinamica complexă a acestor stări de fapt e incompatibilă cu soluții maxim-invazive. O garnitură de marfar nu o poți opri ca pe o bicicletă, nici cu bicicleta nu poți tracta zeci de tone de marfă. Cu toate acestea implementarea sporita tehnologiei nu la nivel de platformă educațională ci mai degrabă ca mecanism de control ar putea însemna un certificat de renaștere:

  1. Arbitraj video pentru răspunsurile orale și lucrările scrise. Acordarea unui drept de veto suspensiv colectivului fiecărei clase. Astfel când o majoritate rezonabilă nu e de acord cu nota primită de unul dintre colegi aceștia pot după dezbateri să anuleze nota urmând ca prestația respectivului elev să fie reevaluată de o comisie din alt județ. La trei abateri pe semestru se aplica penalități salariale . La două semestre consecutive de abateri se trece la desfacerea contractului de muncă și sesizarea Direcției Naționale Anticorupție sau după caz a instanțelor competente de a începe urmărirea penală. 
  2. Autonomie instituțională a unităților școlare. Posibilitatea fiecărei școli de a angaja sau a destitui corpul didactic independent de inspectoratele școlare.
  3. Control psihiatric amănunțit înainte de angajarea în învățământ respectiv înmatricularea la unitatea școlară respectivă. Encefalogramele pot revela cazurile patologice care ar contamina bunul mers al activităților didactice.
  4. Audit extern la fiecare sfârșit de an școlar. Aplicarea unor sancțiuni similare cu cele de la punctul unu sau după caz recompense.
  5. Remunerarea corpului didactic precum și promovarea retrogradarea sau eliminarea din sistem pe baza unor note date de părinți și elevi.
  6. Admiterea la universități exclusiv pe bază de examen de competențe și eliminarea totală a ponderii în nota de admitere a mediei din anii de liceu. Astfel negustorii de îndoială și instrumentul lor financiar nota vor fi trași pe linie moartă.
  7. Desființarea notelor.
  8. Înlăturarea monopolului statului în învățământul preuniversitar.
  9. Liberalizarea accesului românilor la învățământul preuniversitar privat.
  10. Acordarea de calificative proporționale cu performanța înregistrată în cadrul unor stagii practice la unități comerciale, instituții culturale, cluburi sportive sau organizații nonguvernamentale.

VOR URMA

STUDII DE CAZ LA GREU! 🙂

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Mures leaks (III.3)

Un hot care nu ti-a furat nimic

Era un adevar stiintific demonstrat cu Marianei Pop ii placea sa isi mareasca unghiul dintre membrele inferioare pentru a obtine pentru sine sau familia ei anumite avantaje asa mai pe sub masa. De aici si interventia prompta a agentilor MAI avizi de muschiul si de cavitatea deosebit de primitoare a doamnei Pop care in plin divort si meci matrimonial cu fostul sot refuza sa accepte ca devianta fiului sau era generata volitiv vorbind de el insusi si moral de ea impreuna cu tatal biologic al respectivului individ.

Am ajuns la Politie unde m-am deplasat benevol dupa ce am acceptat invitatia verbala a celor doi agenti care m-au cautat acasa in dimineata de dupa masajul toracic pe care Pop il primise de la Darosi si fratele sau. Dupa intrebarile firesti legate de temeiul prezentei mele la audieri si de cuantumul pedepsei omul a inceput sa roteasca „morisca” politieneasca – o tactica care presupune repetarea aceleiasi intrebari rostite cu viteze si dictii diferite pentru a sonda sinceritatea afirmatiilor audiatului. Am tras concluzia din continutul intrebarilor ca mama lui Pop m-ar fi banuit de complicitate la talharia a carei victima fusese fiul ei impreuna cu Dorel Moldovan. Nokia 1100 era si in 2005 pomana cu atat mai mult pentru o persoana cu o stare materiala buna spre foarte buna. Adica eu olimpic national la istorie si cu aproape toti sacii in caruta il atrag pe un tip care nu era la prima noapte „culturala” intr-o cursa ca sa ii fur un telefon de 3 lei si 5 bani pentru ca apoi sa impart prada cu niste oameni care erau atat de suspecti datorita vechimii in „breasla” incat erau banuiti si cand nu erau la fata locului si erau evenimente de genul.

Mi-a picat dupa aceea fisa de ce Cristian Darosi si fratele sau ma „iertasera”. Coordonatorul intregii actiuni, Sebastian Grosu, daduse directiva sa nu fiu talharit intrucat cu toate ca mama sa era procuror si fosta sefa CSM, mijloacele „logistice” intruchipate de maica-mea care lucrase ca judecator la Curtea de Conturi 10 ani ar fi putut sa le dea in cazul in care dosarul m-ar fi inclus ca parte vatamata si nu doar ca martor reale batai de cap. Vrei sa ajuti un betiv care bulversat de divortul parintilor devine ciuca batailor, dai de niste infractori care graviteaza in jurul unui fiu de procuror in speranta ca ma-sa ii scoate pe toti si care nu te fura de frica ca o sa ii arda pana la urma maica-ta nu Politia si iac-asa ajungi suspect de complicitate.

In 2005 Codul de procedura penala nu prevedea impacarea partilor asa ca procurorii care instrumentau dosarele si politistii judiciari carora acestia le trasau sarcinile apelau la un artificiu juridic in cazul in care autorul plangerii pica la pace cu faptuitorul/suspectul/inculpatul. Chestie care s-a si intamplat cand Cristian Darosi a primit de la Grosu adresa partii vatamate adica a lui Pop caruia i-a luat un telefon nou-nout de doua ori mai scump si i-a mai potolit ce stransese la pusculita din alte furaciuni. Intr-o dimineata din august 2006 ma trezeste un apel matinal:

„-Bercea?

-Da.

-Moldovan sunt de la Politie. Obosit obosit?

-Cam da.

-Bolnav de-a doua zi?

-Nu dar am fost ieri cu prietena.

-Vezi ca maine la 9 iti dau desteptarea sa vii la sectie sa modificam declaratiile alea sa nu ii faca lui Mihalte dosar penal ca e pacat la varsta asta.”

Probabil tipul isi inchipuia ca imi manipuleaza sensibilitatea invocand soarta unui coleg de clasa care pana una alta era doar in cardasia alora si nu ii carase lui Pop pumni si picioare. Mult si bine ca Pop avusese o revelatie la aproape un an de la eveniment si ajunsese la concluzia ca nu fusese lovit ci se impiedicase pe drumul spre casa. Simetric. De unde si contuziile bilaterale si echidistante pe care acesta le prezenta la nivelul coastelor, fetei, picioarelor etc. Si impreuna cu Moldovan si cu individul asta de la cercetari penale imi cereau sa achiesez la basmaua curata a unui zapacit cusuta cu ata alba de niste politisti care trebuiau sa ii scoata pe niste golani al caror sef era un fiu de procuror. Chestia care ma distra si ma si enerva cel mai mult in acelasi timp era ca daca nu mi-as fi modificat declaratia si eu si as fi mictionat contra vantului as fi ajuns sa ma contrez in instanta nu cu infractorii care se scosesera de mult ci cu insasi victima care nu mai recunostea ca ar fi fost agresata si talharita. Adica al meu amic stimatul domn Pop.

Anii au trecut si aud ca Grosu ar fi ocupat o bucata o functie publica din partea PSD, iar Darosi e secretar general adjunct la organizatia de tineret PNL si se ocupa de partea de social media a liberalilor de Mures. Sefi de institutii care in studentie isi petreceau verile pe la centre de „detoxifiere” ca aveau chisturi pe ficat de la dieta prea bogata in zahar si grasimi si functii executive din cadrul unor partide date unor fosti hoti de buzunare. Nu judec trecutul nimanui ci doar incompatibilitatea cu prezentul si cu apiratiile lor profesionale. Nu stiu daca treaba asta e tocmai o problema de lipsa de discernamant electoral cat e de genotip romanesc si de faptul ca politica nu e nimic altceva decat conturul unei natii.

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Mures leaks (III.2)

Screenshot 2020-12-02 at 22.04.45

Organizatia

In 2006 fusesem la un centenar Schumann si constatam retrospectiv cu stupoare ca desi pe scena se afla Horia Mihail si Alexandru Tomescu unii din cei mai buni muzicieni romani in viata in sala nu erau atat de multi oameni cati erau la masa lui Cristian Darosi cand acesta se intalnea cu „Organizatia”.

La inceput o sindrofie promiscua avandu-i ca fondatori pe Cristian Darosi si Sebastian Grosu, „Organizatia” a devenit cu timpul un grup infractional initiatic in care niste adolescenti teribilisti de bani gata incercau sa isi duca ego-ul in varful piramidei lui Maslow. Darosi a coabitat vreme de cativa ani cu grupul respectiv intr-o simbioza foarte productiva pentru el. La fel cum face acum cu PNL-ul. Spicuiri:

In mai 2004 Cristian Darosi venise la invitatia lui Grosu la o terasa din proximitatea Colegiului „Unirea” unde ma aflam si eu impreuna cu un coleg de clasa. Darosi era insotit de o tanara blonda pe care Grosu mi-o aratase cu o ora inainte in timpul orei de germana. Clipul inregistrat de telefonul lui Grosu o surprindea pe tanara respectiva prestandu-i acestuia sex oral, lingandu-i testiculele si degetele de la picioare, fetish la care Grosu mi-a spus ca tine foarte mult. Odata ce tanara s-a asezat la masa impreuna cu Darosi, Grosu mi-a spus: „Am vrut sa iti arat bucata sa o vezi pe viu. 1 milion si ti-o da Chichi si tie. E a ta pentru o ora.” L-am intrebat la cine ajung banii si Grosu mi-a raspuns: „Produce pentru altii. Si altii produc la randul lor pentru altii mai de sus.” L-am refuzat bineinteles.

In octombrie 2005 avusesem concert intr-un club din Targu Mures (Cuba Libre) unde cantasem alaturi de trei prieteni – Camelia Cuibus, Sergiu Teodor Pop si Dorel Moldovan. Intrucat Pop ajunsese in urma consumului abuziv de alcool intr-o stare avansata de ebrietate am hotarit impreuna cu Moldovan sa il ducem acasa. In dreptul unitatii militare de pe strada Mihai Viteazu am fost abordati din spate de Cristian Darosi care era impreuna cu fratele sau si inca 3 persoane plus Alin Mihalte. Ovidiu Darosi l-a smuls pe Pop dintre mine si Moldovan si l-a pleznit usor peste fata intrebandu-l daca se simte bine. Mai mult decat atat fratii Darosi le-au furat telefoanele lui Pop si Moldovan folosind urmatoarele cuvinte: „Va rugam sa ne dati telefoanele.” Am vrut sa evit intrarea intr-o altercatie asa ca m-am oferit benevol sa ii dau telefonul lui Darosi insa acesta a refuzat. Acestia doreau doar telefoanele lui Moldovan si al lui Pop care insa s-a impotrivit lovindu-l pe Ovidiu Darosi cu pumnul in figura. In momentul respectiv acesta l-a impins pe Pop intr-un gard viu si a inceput sa il loveasca impreuna cu fratele sau si cu ceilalti in afara de Mihalte pe Pop in zona capului si a plexului. Nu stiu daca expresia e omologata in limba romana insa acestia l-au batut pe Pop ca pe covoare intrucat din Pop iesea praf…

A doua zi eram cam mahmur asa ca nu am mers la scoala. Am primit pe la 5 dimineata niste apeluri de la mama lui Pop care imi ceruse sa ii identific pe agresorii fiului sau dupa care m-au sunat niste colegi sa imi zica ca pe Mihalte l-au luat pe sus de la scoala. Pe la 11 mi-a venit si mie politia sa ma cheme la audieri. Am mers cu acestia la sectie.

VA URMA

 
 

Etichete: , , , , , , , , , ,