RSS

Arhivele lunare: iulie 2014

Povestea nucului

inks_drawing

Niste amintiri in nuanta de sepia derulate cu incentinitorul ma leaga de o zi de primavara cu un soare destul de intepator, Nu cred ca eram inca la scoala, deci se intampla acum mai bine de 20 de ani, undeva la inceputul anilor ’90. Compleul cu Eurosport cumparat de ai mei din Piata Armatei, bunicul meu, Dacia zgomotoasa impregnata cu miros de benzina si vizita la gradina lor de pe deal. Acolo am vazut nucul pentru prima data. I l-a dat bunicului meu un vecin de gradina care aducea puieti sau altoia seminte din Constanta, in spiritul zicalei conform careia nu esti om daca nu sadesti un pom. Undeva in dreapta balconului bunicilor, la coltul blocului, am ales locul si dupa ce mosul a sapat groapa, am pus puietul, pamantul aferent si off we go.

Copacelul a crescut destul de repede si copiii au inceput sa-l remarce, sa-i admire lemnul lucios si frunzele care iti ofereau racoare vara si o mireasma imbietoare. Nu pot sa neg ca respectivul arbore a crescut acolo pentru ca eu l-am plantat, in caz contrar putand sa ajunga in orice alta locatie sau cartier al Targu Muresului. Dupa o vreme copil-copac a inceput sa ma deranjeze printr-un comportament ale carui cauze aveam sa le cunosc la peste 10 ani distanta. Omul a inceput cu bagatele puerile ale defectelor celorlalti, cu minimizari ale meritelor sau calitatilor copiilor din parc, trecand la cartiri, uneltiri sau excluderi din grup ale elementelor care periclitau dorinta sa obsesiva si absurda de a detine suprematia si ajungand mai apoi la amenintari si santaj.

Imi amintesc ca eram prin clasa a 6-a si mi-a facut una dintre primele dume care m-a deranjat si anume m-a turnat la parintii unor amici de-ai mei pe care ii luasem peste picior in poeziile pe care le scriam. Ca urmare, o parte din prietenii de acolo din parc mi-au intors o vreme spatele, pana cand Sorin, unul dintre liderii de la Cercetasii Romaniei i-a mai imbunat pe oameni, spunandu-le ca sunt doar niste copilarii. Omul avea dreptate, cu singurul amendament ca aproape de fiecare data copilariile spun multe despre maturitate. Unii obtin rezultate cu munca grea si virtuti remarcabile, pe cand altii speculeaza si se catara pe ele.

Nucul era deja marisor si tocmai terminase clasa a 8-a, moment in care si-a mai etalat inca o data gaunozitatile caracterului. Purtasem o discutie in care era vorba de o amica de-a noastra si de anturajul ei mai colorat pe care eu il condamnam. Ca depozitar al unor informatii, putea sa dea sau sa nu dea dovada de o discretie elementara, acesta alegand varianta a 2-a. Mai pe scurt, ma imbarligase pe mine, probabil ca sa se puna bine cu smecherasii. N-a iesit mare branza, decat ca aia s-au enervat mi-au tras o sapca si m-au avertizat sa nu mai vorbesc urat despre ei. Din pacate si cu respectiva ocazie am facut abstractie de josnicia gestului si de evidenta lui implicare. Am zis…treaca de la mine…eu l-am plantat…il ud si il ingrijesc mai departe…poate ca se indreapta dupa o vreme

La primul search nu reusesc sa mai gasesc informatii de pomina din perioada respectiva, decat ca undeva dupa inceputul liceului ne anuntase ca tocmai „a intrat intr-un grup de hackeri” :))) si ca se ocupa cu ilegalitati. Purta lant la blugi, fuma tigari la fir dupa boschetii din parc si era rocker wannabe. Din aproape in aproape, gagiul cam iesise din gradina, incet, dar sigur. Avea deja o coroana maricica, care trecea de balconul de la etajul 2, atingand chiar balconul bunicilor mei. In clasa a 9-a si a 10-a cand ma intorceam din deplasarile de la olimpiada, evenimente care coincideau cu vacanta de primavara cand era si copil-copac prin oras, se facea ca veneau tot timpul ciumeci din randul proaspat facutilor prieteni ai acestui stimat domn care ma amenintau pe motiv ca as fi vorbit urat de ei. Imi amintesc ca eram la un chef de Inviere in clasa a 10-a si tocmai imi fusese prezentat un tip care studia la acelasi liceu cu mine. Au trecut Sarbatorile, eu m-am dus la Olimpiada si cand m-am intors si a reinceput scoala, tipul a venit in clasa sa ma caute, nervos si dornic de o confruntare pe motiv ca auzise de la cineva ca eu „vreau sa ii rup gatul”. Nu consumasem cine stie ce cantitate de alcool in seara respectiva, deci imi aminteam perfect ca nu proferasem amenintari la adresa respectivului, cu atat mai mult cu cat abia il cunoscusem si nu aveam nici o divergenta anterioara cu acesta. Mai trecusem cu 2-3 ani in urma prin chestii similare si respectivul modus operandi imi era foarte familiar, insa am facut din nou abstractie de cele intamplate si am trecut mai departe. Mai tarziu am aflat de la un amic comun ca lui copil-copac ii era oftica si fierbea ca auzise prin parc si de la vecinii bunicilor ca imi aparuse numele intr-un cotidian intr-un articol de genul „Muresenii, olimpici nationali”….fas…eu nici nu stiam de existenta articolului si idiotul dadea in clocot.

Undeva dupa clasa a 11-a ne furasera niste tigani telefoanele la un festival din Cetatea Medievala si niste prietene de-ale noastre au anuntat Politia care l-a prins la scurt timp pe unul dintre faptasi. Au urmat bineinteles formalitatile la Politie si recuperarea telefoanelor la o zi dupa evenimentul respectiv. Imi amintesc ca tipul care ne luase declaratiile avusese un fel de tresarire in momentul in care il remarcase in biroul sau pe copil-copac, moment in care l-a intrebat pe Nucul-parte vatamata daca nu cumva l-a legitimat intr-o dimineata la ATM-ul de pe strada cutare. Nucul a macait afirmativ, la care inspectorul de la Politie l-a intrebat daca „se mai ocupa cu cardurile”. Copacelului i s-a subtiat in momentul ala vocea si si-a bagat capul intre umeri ca in reclama cu Matache Macelarul – „Pai…pentru de dimineata”. Am inceput atunci sa coroborez informatia proaspat obtinuta cu momentele cand disparea sau o punea pe vara-sa sa mearga „sa incerce daca poate sa scoata ceva de pe clonele astea” si gagica se intorcea nervoasa si ii spunea ca „le-a inghitit” sau long night-urile de la te miri eu ce sala de jocuri sau net cafe urmate de „s-ar putea sa plec la Constanta ca sunt ceva probleme cu Politia”. Nucul era un escrocas marunt, un mini-infractor electronic si dealer ocazional de erbacee. Pingeaua si-o inmuiase plin de superstitiune prin clasa a 8-a in materia fecala, sperand ca asta o sa-i aduca noroc. Din pacate ocupatiile respective nedesfasurate discret si intr-o organizare de tip cartel, aduc dupa sine statutul de canar al autoritatilor, adica pitpalac la Politie, if this rings any bells. Te bagi ca prostul cu toti si cu nimeni, haide domnu’ da si mie sa duc sa aduc o sacosa si cum patronul respectiv era si el urmarit ca stiau oamenii legii ca acolo e spelunca, l-au agatat si pe prost. Si iaca asa l-au strans cu usa de l-au obligat sa semneze o declaratie pe prostie…asta…pardon…proprie raspundere ca o sa informeze Inspectoratul de Politie al Judetului cutare si cutare ori de cate ori vor considera acestia de cuviinta. Si omul dupa ce si-a inceput cariera a inceput sa le incaseze vrand-nevrand. Daca ciripea la sectie, il bateau golanii ca i-a turnat. Daca nu ciripea, il batea Politia sa detalieze declaratia…cum vreti domnule…mecanic sau manual? Baston sau pumn la alegere.

Am inceput apoi sa mai intreb si eu prin cartier de javra asta sa vad despre cine e vorba si fostii colegi din generala au inceput sa rada cand au aflat de cine imi faceam eu griji la ora respectiva. Oamenii lucrasera sau inca lucrau pe la cluburi care aveau si pacanele sau chiar cazinouri si il mai vazusera prin preajma. B. si M. fosti colegi de clasa mi-au relatat o intamplare inca din momentul in care ii intrebasem despre Nuc si m-au rugat sa le confirm daca e vorba despre „ala din Constanta care vine in vacante la bunica-sa din 7 Noiembrie”. Astia ai mei il vazusera intr-o seara umbland cu magneti sa blocheze aparatul, moment in care un „vecin” de aparat il atentionase ca se lasa rau daca il prind aia de la paza. Omul i-a raspuns plin de aroganta ca el are vechime si stie ca nu e tot timpul cineva sa se uite pe camere…parca ar fi avut vreo importanta ca il vedea pe loc sau in reluare :)))) Daca esti si fudul si te pui cu mafiotii ajungi in spate. Si l-au dus oamenii in spate si i-au carat spituri la ranza si la mostenitori de i s-au facut testiculele cat bilele de biliard. Conform relatarilor acestor 2 colegi, Nucul nostru zis copil-copac i-a rugat pe nemilosii executori sa il duca mai bine la Politie sa ii faca cazier, dar sa nu-l mai bata ca ii e praf pancreasul si splina ii e deplasata. Profitand de afectul penitentului oamenii l-au intrebat de cate ori s-a mai spovedit si Nucul a raspuns ca asta se intampla de pe la 14 ani si ca l-au mai pus si cu capul pe sine si tinut pana s-a apropiat trenul la cativa metri si ca ii ruga sa il lase in pace si sa nu-l mai bata ca a mai facut si oral si anal la nevoie ca sa mai scape de bataie. Socati, agentii de paza au refuzat pe motiv ca nebunia lui ar putea fi molipsitoare, l-au mai masat ce l-au masat si apoi i-au dat un sut in fund in strada si l-au „banat” la cazinoul respectiv.

Au iesit apoi la iveala si alte fapte ale poznasului arbore care deja era prin clasa a 12-a si bloca pana si lumina din camera mica a bunicilor mei. Relatia cu A. duduie cu radacini bucurestene care dupa ce numitul copil-copac i-a promis asa…mai…subliminal…ca o sa se tina de ea cat o sa aiba el chef pentru ca i-a dat papucii fara sireturi (urat din partea ei) si ca „inca nu au avut discutia finala” si a hartuit-o prin terte persoane, i-a spus ca o sa vina taica-su si unchiu-su si o sa se discute pe alt ton. Omul a facut baza de ea si a catalogat avertismentele ca fiind specifice grupei mici sau mari, negand bineinteles ca ar avea vreo implicare in lucrurile care o deranjau pe fata respectiva. Vazand ca se intrece cu gluma, rudele numitei A. au venit din Bucuresti, l-au ridicat pe Nuc de pe strada l-au bagat in masina si i-au aplicat o corectie plantara…asa cu bastonul la punctele cheie…ca sa incerce prin preso-punctura sa ii rezolve problemele de finalizare…vorba ceea…unii au probleme cu copilul interior…si altii cu ala inferior…primul creste…dar cu al doilea e mai greu…ramane mic si inflamat…

Nucul depasise deja nivelul balconului bunicilor mei si se indrepta catre etajul 4. S-a inscris la marina copil-copac ca matrasise taica-su sa intre desi nu stia sa inoate. Aia de acolo i-au dat termen un an sa faca update-ul acvatic dar asta cu linuxul nu prea stia numai comenzi pentru spam. L-au bagat in simulator…au turnat apa…cenusa…cum ar fi in caz de accident naval si omul a facut atac de panica. Nu l-a exmatriculat nimeni dar nu si-a facut creditele, a ramas in stationar si a procesat…asa dobitoc cum e ca nu e loc de el pe acolo si ar fi cazul sa isi ia talpasita. Cam in perioada respectiva am decis ca sistemele noastre de valori nu mai sunt convergente si nici macar compatibile si l-am pus frumos pe faras, atragandu-mi un sir numeros de imprecatii, amenintari si promisiuni de ferchezuire. De la Marina s-a dus matelotul taman la Psihologie ca tot se credea mare freudian si eriksonian din frageda pruncie. A incercat la vreo 4 Universitati si cam toti l-au respins inca de la interviu ca doar mai vazuse comisia oameni cu palmele transpirate care se uita in pamant si vorbesc cu voce tremuranda. Urmatoarea casa din ruleta universitara a fost Informatica la care se pare ca Nucul nostru s-a statornicit…ma intreb pana cand…

M-am intalnit intr-una din veri cu un fost amic de-al lui…cu Punkeru…care dupa cateva beri la Costinesti a scapat porumbelul si mi-a zis ca i s-a pus pe suflet cu Politia si ca e disperat si a incercat sa fuga din tara in Turcia, in Franta sau unde l-o duce calauza cu pricina, dar ca i-au cerut vreo 5000 de euro pentru „biletul” de cala si omul normal ca nu avea de unde asa ca a preferat sa ramana, sa taca si sa inghita si sa vada el cum se mai scoate cand il prind pe strada prin Constanta aia pe care i-a turnat la Politie sau aia care au platit in natura consumatia pe care el nu o achitase dupa ce bause la aceeasi masa cu oarescare prietenari. Mi s-a facut mila de el si am vrut sa vad cum o mai duce, asa ca un bun prieten din copilarie ce am fost si am mai intrebat pe ici pe colo de el si mi-au spus unii altii ca intr-o seara era cu vara sa si cu viitorul ei sot la vremea respectiva intr-un club din Constanta si lingeau si ei niste beri si l-au prins 2 care i-au aratat o poza si l-au intrebat preventiv daca e el Nucul, ala din poza. Oamenii stiau ca se mai eschivase cand ii venea randul la spovedanie si nega spunand ca el nu e copil-copac. Vazandu-si chipul in poza, Nucul si-a dat seama ca urmeaza ce urmeaza, moment in care i-a scapat mictiunea pe crac. Dupa respectivul eveniment, si-a luat cateva hanorace cu gluga asa pentru mers pe strada si a inceput sa se potoleasca si cu apelurile si cu subliminalele de maidan, constatand ca pe culmile lumii interlope aerul e prea tare pentru el. Lui ii sade mai bine la mare, nu la munte, ca acolo e sare mai multa si nu se rancezeste carnea pe el. Imaginea cred ca s-a rancezit demult.

Acum vreo 4 ani am revizitat locul din coltul blocului unde plantasem pomul impreuna cu bunicul meu si am gasit doar un ciot. Mi-au zis batranii ca nepoata lui Bobi a vrut sa se urce ca ii placea ca e inalt, dar cum era scoarta lucioasa a alunecat si si-a rupt piciorul. Impulsionat de fractura nepoatei si de contuziile altor copii care se mai plansesera sau nepotii unor vecini care nu aveau lumina sa scrie sau sa citeasca, vecinul bunicilor mei s-a dus cu fierastraul si l-a pus la pamant. Au venit apoi oameni care aveau nevoie de lemn pentru incalzire sau materie prima pentru stiu eu ce piese de mobilier intr-o casa eco si l-au taiat bucati debarasand arealul pe care in copilaria si adolescenta mea Nucul il stapanea cu atat de multa trufie si culmea primea atat de multa afectiune si admiratie. Bineinteles ca dupa atatia ani, desi trunchiul a fost taiat, radacina se extinsese si mai traia undeva acolo…intr-o parte nevazuta…intunecata…intr-un final, fara trunchi cu frunze si fotosinteza, a murit si ea si acum e putrezita. Cred ca e inutil sa trec peste faptul ca eu l-am plantat acolo si am redus o perioada luminozitatea in camera unde imi faceam vineri temele cand veneam din Tudor sa ma joc cu copiii. Daca treci peste chestii maro ti se ia pe talpa si iti imputi si casa cand vii de afara. Mai trec uneori pe acolo prin cartier si dau un ocol asa…de material didactic si nu ma mai supar cum o faceam pe vremuri. Ma respect si evit sa repet greselile din trecut. Cat despre Nuc, probabil ca e acum scaun, masa, celuloza sau rumegus de pus pe foc. E copil-copac.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 iulie 2014 în Emanatii cotidiene

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,