RSS

Arhivele lunare: august 2020

In curtea scolii (IX.3)

img-24

Amprenta de la buci

La inceputul anilor 2000 Cristina Branea era una din cele mai prolifice cineaste ale televiziunilor locale. Pensionara in mentalitate, dar adolescenta in atitudine, aparea cam la orice grupaj informativ cu exceptia stirilor din sport si a rubricii meteo anuntand de la flatulente institutionale pana la decese ale vecinilor de scara. Era tanara, PSD-ista, ravnita si avea un singur domiciliu dar o gramada de resedinte. Plus ca se credea inteligenta si ironica pentru ca spunea „abdomen” in loc de „burta”. Glumitele ei necioplite faceau audienta prin salile de clasa atunci cand mai dadea pe la scoala si pe la sedintele de la inspectorat asa ca s-a luat in serios si a ajuns sa se creada politician si director de institutie. Si dat fiind faptul ca avea multi admiratori pe la inspectorat alaturi de care practica niste vicii destul de periculoase la resedintele mai sus mentionate au luat-o si altii in serios. Si a ajuns ditai manager de institutie.

Orice scoala are un potential extractiv enorm lucru speculat extrem de abil de mafia securisto-KGB-ista a anilor ’90 care a integrat institutiile de invatamant intr-un sistem piramidal cu parghii pana in cele mai inalte sfere ale puterii. Numirile directorilor de institutie au devenit afaceri exclusiv politice negociate in spatele usilor inchise ale unui paradis ocult avand drept unic scop ramanerea la putere si accesul mijlocit sau nemijlocit la banii contribuabililor.

De exemplu atunci cand termini o facultate si vrei sa te angajezi in invatamant nu ai altceva de facut decat sa te inscrii si sa participi la un examen de titularizare. Asta presupune ca dai o proba scrisa dupa care se afiseaza rezultatele si inspectoratul organizeaza o sedinta publica unde sunt invitati toti cei care au participat la examen si au luat minim 5…inainte sau dupa contestatie. In cadrul sedintei absolventii examenului sunt invitati sa aleaga din posturile disponibile in ordinea notei de la examen. Cei care au luat peste 5 dar sub 7 pot alege doar posturi de suplinitor, cei care au luat peste 7 pot alege posturi titularizabile. Asta inseamna ca cei care au „facut de un 5” pot sa se angajeze pe un an la o unitate scolara, dar postul lor nu e unul stabil, nefiind cert daca la anul nu va trebui sa o ia de la capat si sa incerce la alta scoala, iar cei care au luat peste 7 se angajeaza tot pe un an la unitatea scolara respectiva dar au sansa de a se „inscauna” pe catedra. Daca promoveaza examenul de definitivat se titularizeaza pe postul respectiv. Titularizarea este echivalentul hirotonisirii de la preoti. Adica angajat pe viata. In afara de cazul in care o ia razna ca Pomohaci sau incepe sa faca trafic de droguri sau omoara pe cineva, omul ala ramane acolo PE VIATA. Nu pentru ca preda bine si respecta elevii ci pentru ca e titular. E baiat bun.

Legea pare la prima vedere un garant al echitatii din moment ce le da  tuturor mai putin codasilor sansa de a se angaja in invatamant in functie de performanta obtinuta. Teoretic cu cat nota pe care o iei e mai mare cu atat ai acces la o paleta mai larga de optiuni de angajare. Smecheria e ca in legea de mobilitate a cadrelor didactice exista articole cu dedicatie care prevad un drept de preemptiune pentru cei deja titularizati indiferent de performanta, nota de la examen sau unitatea scolara unde s-a titularizat. Profesorii deja titularizati isi „aleg” posturile prin detasare sau transfer. Astfel un 7.50 bate un 9.80 la examen pentru ca tu pana ajungi sa participi la sedinta de repartizare, posturile alea sunt de mult ocupate. Nu de catre profesorii care au ales sa predea la „Unirea” ci de catre cei alesi.

Tu poti lua aproape 10 si ajungi sa predai prin codru si prin sate, iar altul mediocru spre slab ajunge prin transfer la cel mai bun liceu din judet unde daca vrea poate lucra, nu lucra sau poate pleca sa frece menta cativa ani rezervandu-si locul pe care il vei suplini tu, urmand ca la intoarcerea Mariei Sale titularul directiunea sa iti refuze cererea de continuitate pe post ceea ce de facto e sinonim cu datul afara. La toate astea statul si legiuitorul aduc drept argument vechimea in detrimentul expertizei si performantei.

Nu putine au fost cazurile cand Somesan cu larga complicitate a lui Branea au transferat profesori de la licee industriale chiar daca ar fi putut merge pe varianta vacantarii care ar fi presupus ca pe postul respectiv ar fi ajuns un cadru didactic cu una din cele mai mari medii din judet. Un profesor din ala ar fi facut treaba mult mai buna decat o amanta de inspector sau sotie de smecher din primarie, dar domnisoara Cristina trebuia sa aprobe transferul pentru ca asta era voia partidului. Cu alte ocazii daca oricum nu aveau tema de casa de la partid si daca oricum era postul vacant au preferat sa isi mai dreneze frustrarile  profesionale impiedicand profesorii debutanti sa promoveze examenul de definitivat ca sa nu ocupe postul definitiv sau refuzand cererile de continuitate pe post chiar daca suplinitorul respectiv facuse treaba buna. Ceea ce vedeau la colegii lor de breasla pe care ei ii hartuiau cu inspectii sau la elevii pe care ii sabotau cu note mici date in mod nejustificat era sansa pe care ei nu o avusesera niciodata: aceea de a fi bun in meseria ta si respectat pentru ceea ce faci.

Pentru oameni care privesc venirea unui om mai tanar si mai bine pregatit intr-un sistem nu ca pe un privilegiu de a crea emulatie si o oportunitate de a deservi o comunitate la un standard calitativ superior ci ca pe un risc de a lua unui consilier local renta viagera pe care o incaseaza prin metresa lui ar trebui ca astia de la criminalistica sa implementeze si procedura luarii amprentei de la buci ca poate asa i-ar identifica mai usor. Dar chiar si asa daca stau sa ma gandesc cred ca Stefan si-o fi facut de mult patul.

continuare in partea a 4-a  (complicitatile lui Dorin Florea, Sorin Terbea, conducerii scolilor la deturnarea banilor publici, afacerile cu uniforme, licitatiile pentru inchirierea spatiilor comerciale din incinta scolilor)

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

In curtea scolii (IX.2)

Screenshot 2020-07-31 at 10.52.49

In siajul puterii

Cu niste cautaturi cainoase si muschi faciali deosebit de incordati Cristina Branea si Marioara Lata imi urau sec „Felicitari!” in curtea scolii. Un minut mai tarziu ajuns la avizierul din hol am reusit sa inteleg de ce: luasem bacul cu note mari, in special la proba pentru care optasem in detrimentul istoriei – psihologia, unde luasem nota maxima. Era o seara de iunie 2006 care sfida si razbuna un lung sir de piedici administrative ce imi fusesera puse de persoane mediocre, periculoase si avare dupa bani si functii care considerau ca a critica chiar si voalat (sau dimpotriva aspru) un cadru didactic, un politician, un director de scoala sau amanta de inspector era un deicid. Si adevarul e daca stai sa te gandesti ca deicid si era atat timp cat la vremea respectiva relatia profesor-elev era interpretata intr-o dimensiune biblica sau intr-o cheie de cult religios si supunere neconditionata fata de entitatea suprema.

Orice institutie necompetitiva poate deveni productiva doar printr-o dependenta morbida de fraudarea opiniei publice, exploatarea la maxim a banului public si a putinilor elevi sau cadre didactice cu vocatie. Si Cristina Branea conducea o institutie profund necompetitiva. Lucru pe care nu il putea masca nici infestarea ideologica si mentala pe caile subversive ale manipularii mediatice nici tinuta business a stimatei „duamne” de sub care bolborosea o atitudine de adolescenta de provincie cu pamant uscat in buletin. De asta la televizor apareau 3 elevi olimpici, dar in realitate erau 300 de analfabeti functionali. De asta 4 participau la sesiuni de comunicari iar 400 la sesiunea din toamna care de facto era in ultimele zile de dinaintea vacantei de vara pentru ca de jure nu exista asa ceva.

O absolventa de liceu industrial din Reghin care conduce o institutie de invatamant ca pe propriul SRL poate fi in acelasi timp sfidator la adresa sacrificiilor celor care au contribuit la formarea Romaniei Mari (si implicit la trecerea in proprietatea statului roman a cladirii construite de austro-ungari in care liceul isi desfasura activitatea), indignant, dar si de o banalitate comuna care te introduce insa in adevarata dimensiune a lucrurilor.

In Romania politica este ocupatia din care poti deveni baron fara sa faci nimic doar sa duci cu vorbe fraierii. Si fraierii te lasa sa ii furi mai usor cand le spui ce frumosi sunt. Insa odata ce se prind si iti reproseaza ca i-ai prostit le spui ca e mai bine sa ramana fraieri. Desi insasi revelatia fraierilor le desfiinteaza statutul. Cam asta se facea zi de zi la Colegiul National „Unirea” pe parcursul anului scolar. Si cand ii auzeai cat de convinsi spuneau ca ei isi fac meseria…meseria incompetentei si doctrina interesului.

In nici o alta tara din lumea civilizata a Uniunii Europene persoane de categoria asta nu ar fi reusit in viata. Traiasca prostia, traiasca mica intelegere si mai ales traiasca partidul! Dansul incompetentei va lua sfarsit doar cand vom reusi sa oprim muzica.

continuare in partea a 3-a

 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,