RSS

Arhivele lunare: iulie 2020

In curtea scolii (IX.1)

Screenshot 2020-07-31 at 10.52.09

Doamna Vaginiuc

Cand Branea mi-a furat cerceii de doua ori in clasa a 9-a si in clasa a 10-a eram reprezentantul judetului Mures la faza nationala a olimpiadei de istorie. Mi-a spus ca as fi incalcat regulamentul de ordine interna si ca singura modalitate de a ii recupera e de a aduce premii pentru institutie, lucru care s-a intamplat de 2 ori. Cerceii din argint si din titan…canci. Santaj? Nu…ma gandesc ca ar intra la amnezie. A uitat pur si simplu sa ii mai dea inapoi. La fel cum uita sa ceara niste analize cu valorile hepatice ale lui Tudor Buta care se lauda in timpul pauzelor in perioada respectiva ca ar fi consumat extasy sau cum uita sa anunte autoritatile cand acelasi individ descria cum sustragea din posetele unor minore din cluburile din Reghin cartile de identitate pentru a le propune ulterior sa le returneze actele in schimbul unor favoruri sexuale ori cand Opriscan se lauda ca ar fi acrosat cu masina un biciclist dupa care ar fi fugit de la locul faptei pentru ca era in stare de ebrietate. Am crezut pe rand ca sunt victima propriului nonconformism, a unui dascal manat de complexe de inferioritate sau a unui sistem ale carui rigori nu le pot face fata. Eram de fapt victima unui tsunami mediatic cu iz fecalier care imi innecase perceptia; mie, parintilor, colegilor si parintilor colegilor care imi recomandasera sa merg la „Unirea”. E ca atunci cand achizitionezi un produs entuziasmat de o reclama pe care tocmai ai vazut-o dar constati ca nimic din ceea ce ti s-a prezentat nu prea trece testul realitatii. In functie de context asta te poate costa o zi, patru ani sau poate chiar o viata.

Odata ce am reusit sa inteleg reteaua de conducte subterane prin care se transferau beneficiile si interesele nu am mai fost deloc socat sa constat ca un director de institutie si un profesor pe deasupra se comporta ca un infractor de rasa comuna. Explicatia era foarte simpla: persoana aia nu era acolo ca sa administreze o institutie nici ca sa predea vreo materie ci ca sa execute ordinele unui partid. In cazul de fata ale Partidului Social Democrat. 

Cristina Branea, la fel ca antecesorul ei Stefan Somesan, era legata ombilical de gruparile de coruptie din cadrul partidelor. Partide care preschimbasera mai toate instituiile de invatamant din Romania in Arce ale lui Noe – la nivel conceptual corabii care trebuiau sa asigure supravietuirea unor ipochimene incapabile profesional vorbind de a innota in apele involburate ale unei piete concurentiale autentice. 

Hai sa iti explic cum functioneaza chestia asta: in Romania target-ul aproape oricarui partid e sa imparta bani ca sa cumpere oameni si sa castige alegerile. Una din interfetele prin care formatiunile politice pun in aplicare aceste lucruri sunt reprezentate de unitatile scolare. Pentru a implementa tranzactiile planificate partidul are nevoie de o „telecomanda” care sa raspunda cu fidelitate la comenzile aferente butoanelor apasate. In consecinta de cauza criteriile pe baza carora e numit directorul unei institutii de invatamant nu pot emana din profesionalism. Pentru astfel de joburi partidul are nevoie de oameni slabi profesional, santajabili si cu o coloana vertebrala de molusca.

In felul asta formatiunea politica aflata la putere se asigura ca scoala functioneaza ca o structura de distribuire a functiilor pentru stingerea in natura a unor datorii – intre primar si consilieri locali care au dat voturi decisive pentru ca edilul sa poata puna in aplicare proiecte executate de firmele de casa ale partidului care l-a sustinut pentru functia dobandita, sa recompenseze firme ale caror patroni au sponsorizat campania partidului care a castigat alegerile locale etc. Mai pe scurt good business but bad teaching. Si atunci mai e de mirare ca notele sunt de la sarac si cinstit la bogat si corupt? Te mai miri ca BMW-ul a ajuns element sacru? Te mai miri ca „boss” a devenit prin procedeul imprumutului neologic chiar interjectie? Eu cred ca pe doamna asta Branea daca s-ar fi nascut in Moldova ar fi chemat-o Vaginiuc. Oricum daca si unul care nu stie biologie isi da seama ca nu stii biologie ar cam fi cazul sa iti dai demisia.

continuare in partea a 2-a

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

In curtea scolii (VIII.2)

img-30

Note costisitoare

Cand am luat decizia de a studia la Colegiul National „Unirea” dupa terminarea gimnaziului eram prin clasa a 8-a. Imi placea istoria si aveam deja participari la olimpiada asa ca stiintele sociale mi s-au parut continuarea cea mai fireasca a studiilor. Am avut privilegiul dar si ghinionul sa constat ca a imbina productia de serie cu prelucrarea personalizata e un dans fragil care reclama din partea oricarui pedagog o inalta expertiza in disciplina predata.

Dintr-o perspectiva mai industriala scoala e un fel de fabrica de resurse umane. Un element care poate fi catalizatorul progresului unei natii sau dimpotriva un focar de stagnare, retroces civilizational sau chiar disolutie cerebrala. Cumpana dintre milenii a marcat o schimbare de trend pentru institutiile de invatamant din Romania cauzata de epuizarea activelor statului pe care nomenclatura bugetofaga a tranzitiei o putea valorifica cu efort minim si profit maxim. Asta i-a facut sa isi concentreze atentia pe ultima reduta a sevei nationale – scoala. Pepinierele de virtuti reprezentau atat o pozitie strategica pentru ventilatoarele ideologice dar si o amenintare in masura in care acestea cultivau inca valori autentice si puteau introduce un standard superior din punct de vedere calitativ.

Au creat asadar o formatiune atomizata cu aspect de grup institutional implementand o centrifuga a deprofesionalizarii si o promovare maligna a incompetentei. Cadrele didactice de calitate au fost inlocuite incet dar sigur cu epigoni al caror scop nu a fost niciodată de a transmite cunostinte si de a educa, ci de a ”distra” si de a ridica in slavi pe copiii privilegiatilor sau dupa caz de a stinge o datorie pe care autoritatile locale o aveau fata de tovarasii de potlogarii.

Teodora Boar a devenit astfel parte a unei adevarate garzi pretoriene insarcinata cu misiunea de a conserva ascendentul de imagine al beizadelelor de baroni locali chiar daca aproape intotdeauna acesta nu avea nici un corespondent real. Pentru ca acest mod infect de profanare a valorii autentice sa poata fi pus in aplicare se apela la vanzari de note pe care nu si le puteau permite decat cei care trebuiau sa distanteze de gloata pentru ca parintii lor platisera pentru asta sau erau ei platiti prin gestul respectiv pentru servicii pe care le adusesera altora. 

Am reusit atunci sa inteleg de ce niste oameni care ar fi trebuit sa iti fie alaturi si sa se bucure pentru fiecare reusita a ta incercau sa iti puna o piedica la fiecare pas: le incurcai socotelile. Erau distrusi cand jubilai si jubilau cand erai distrus pentru ca interesele lor erau diametral opuse fata de ale comunitatii care le platea salariile pentru a o deservi. Orice stralucire a individualitatii unui elev insemna un spectacol esuat de minciuna si manipulare. Din pacate minciuna o iei cu imprumut de la adevar. Si o platesti cu dobanda.   Capriciul de a fi cel mai bun a fost vandut ca un cadou otravit nu ca o stare de fapt sau ceva agonisit dupa ani de zile de munca grea. Procedeu care nu a cladit nimic durabil si a infectat grav mecanismul economic cu repercursiuni grave care se vor intinde pe decenii. Romania a devenit cel mai mare exportator de gene bune si ieftine din Europa. Oameni simpli si in general cinstiti care datorita nivelului scolar insuficient presteaza munci grele, uneori umilitoare si slab platite. Un triumf al esecului.

VA URMA

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

In curtea scolii (VIII.1)

img-56

Institutie – proprietate personala

Pe la sfarsitul lui 2003 Teodora Boar il ingana pe Octavian Soldea, profesorul de muzica, in sala festiva cu o exaltare specifica salonului de agitati de la Spitalul 9: „Hai baietii! Hai fetele! Si bemol in patru patrimi. Hai ca mai repetam de cateva ori si dupa aia intram.” Director adjunct, consilier educativ si membra a mai multor comitete si comitii, coana Boar n-avea habar nici cati bemoli are tonalitatea si bemol la armura, nici cum se numara masura de patru patrimi dar era un fel de MC, majoreta din partea dascalimii de la Colegiul National „Unirea” sau responsabila de lavajul rectal prestat diferitelor VIP-uri locale sau entitati juridice din Targu-Mures, urbea unde eu mi-am petrecut anii de liceu. Si dat fiind faptul ca era genul care vorbea cu multa convingere si dadea intotdeauna impresia ca stie foarte bine ce spune chiar si cand batea campii rau de tot, rolul i se potrivea de minune. Mult mai bine decat unuia care era poate toba de carte dar era mult mai modest in ceea ce priveste auto-perceptia.

Ipostaza in care patachina asta se autoplasa inainte unei ofrande muzicale pregatite oricum cu priceperea altora era probabil unul din punctele de maxim vis-a-vis de deziluzia care incepuse in urma cu un an si jumatate dupa ce la recomandarea unei colege de clasa din generala alesesem filiera vocationala si liceul cu pricina. Pildele au fost normal limitate dat fiind faptul ca in circumstante normale, liceul dureaza doar 4 ani. Concluziile insa par infinite ceea ce inseamna ca o sa am material didactic pentru intreaga viata.

Resorturile mentale dupa care un dascal precum Teodora Boar functioneaza ar parea la prima vedere si in conditii nu de laborator ci de stat cat de cat civilizat cel putin contradictorii cu dezideratele pedagogiei. Un profesor care isi face meseria pledand impotriva ei este eufemistic spus artizanul unui paradox, ca sa nu zic initiatorul unui jihad impotriva dezvoltarii si progresului. Coroborand insa acest aspect cu legislatia cu picioare de lut, caderea teoretica si efectiva a comunismului, scopul celor care decid ce este prioritar in scoala, dependenta morbida a unor incompetenti de sinecuri, dar si mentalitatea colectiva, paradigma functionarii sistemului de invamant din Romania nu mai e deloc greu de inteles si devine o consecinta fireasca a coordonatelor trasate de cei care au fost la timona lui dupa ’89.

Dupa Revolutie nomenclatura comunista din esaloanele inferioare a luat ascensorul social si cocotati la putere au reusit sa acapareze cam toate sectoarele statului si sa le politizeze. Sistemul de invatamant prin ministerul aferent si dezmembramintele sale numite inspectorate s-au „bucurat” de aceeasi soarta.

Menite sa functioneze ca institutii unde copiii si tinerii sa isi insuseasca un bagaj de cunostinte si o filozofie sanatoasa de viata, scolile din Romania au fost preschimbate nu chiar din zorii democratiei insa odata cu inceputul anilor 2000 cand tradatorii de tara din fosta Securitate au terminat de vandut mare parte din industrie si si-au dat seama ca nu pot face acelasi lucru cu institutiile de invatamant, insa le pot parazita si comercializa posturile din organigrama ca pe niste legume la piata, imbogatindu-se din astfel de tranzactii sau recompensandu-i cu functii pe cei care ii ajutasera sa se imbogateasca. Activele statului neapetisante pentru investitorii straini incepeau sa fie folosite ca o proprietate personala de cei care ne-au luat cartea si si-au dat partea.

continuare in partea a 2-a

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,