RSS

Arhive pe etichete: silvia opriscan

Raspunsuri retorice (I)

318992_110120789147496_147693010_n

Screenshot 2020-02-20 at 10.54.27

Scena politicii romanesti a ultimelor luni ne-a oferit o fresca hidoasa si ireala pentru o democratie consolidata si un stat autentic european: un guvern minoritar si un parlament majoritar cu o opozitie care e la putere si o putere care e in opozitie cu investituri negociate pe sistem-talcioc na-ti-o tie da-mi-o mie.

Cvasi-deputatul Opriscan a confirmat ca paradigma lui mentala e una anti-sociala de la ordonanta 13 pana la recursul compensatoriu si pana la legile care au scazut termenul de prescriptie si au abrogat limitele speciale ale pedepselor aferente infractiunilor de care era acuzat Liviu Dragnea. Nu te poti numi altfel in momentul in care votezi legi care elibereaza criminalii si violatorii din puscarii doar ca sa il scapi de inchisoare pe un lider profund corupt.

Radacinile familiei Opriscan-Cojoc se trag de undeva din perioada finala a regimului comunist si tenebrele anilor 90 cand prin conductele subterane ale vidului legislativ comunistii reciclati in politicieni democrati sau dupa caz cotcari si bisnitari reciclati in antreprenori cu viziune au reusit sa dreneze economia Romaniei de seva acumuland in decurs de cativa ani averi imense.

Cu ajutorul acestui lift social au reusit personaje cu o zestre genetica cel putin austera care in cel mai bun caz intrau la facultate pe vremea lui Ceausescu cu 5 in toamna sau isi finalizau cu greu studiile medii sa ajunga in mai putin de jumatate de decada in inalta societate, cel putin din punctul de vedere al disponibilului cont. 

Favorizati de lipsa de discernamant electoral specifica alegatorilor oricarei democratii noi acesti superboieri s-au coagulat intr-o mafie transpartinica care a inceput sa priveasca infractiunea ca pe un drept – dreptul de a fura. Pionieri cand vine vorba de rasturnarea unor paradigme bine incetatenite hibrizii din politica romaneasca  au reusit sa intoarca mobilul ancestral al furtului cu susul in jos: hotul de „moda veche” fura ca isi acopere costurile vietii. Hotul modern insetat de bani si putere fura ca sa fure. Mai pe romaneste unii fura ca sa traiasca iar mioriticii nostri din Casa Poporului traiesc ca sa fure, intrucat ceea ce au acumulat ei depaseste in mod exponential strictul necesar, ba chiar cele necesare unui trai imbelsugat.

Dezvoltarea social media si a transferului de date prin fibra optica par un timid inceput al sfarsitului pentru cetatenii erijati in elita a societatii. Monopolul mediatic detinut de partidele care i-au propulsat in politica pe postul de cozi de topor ale adevaratilor decidenti vreme de mai bine de 20 de ani a inceput sa se subrezeasca. Faptul ca fiecare are acum in buzunar un mic post de televiziune a facilitat perceptia acurata a unei stari de fapt: caderea teoretica a comunismului a avut loc in ’89 insa cea efectiva inca nu. Restul ce s-a vazut la televizor pe cand posturile mafiotilor inca aveau credibilitate a fost gunoi pompat in creierele populatiei.

Daca doresc schimbare toti romanii trebuie sa gaseasca curajul si sa isi asume riscul de a vorbi despre problemele care ii afecteaza pe ei si comunitatea in care traiesc. Fosta nomenclatura securista bugetofaga detine inca in mare parte controlul asupra resurselor tarii si va continua sa anemieze dezvoltarea Romaniei pana in momentul in care istoria, legea, societatea civila sau biologia ii va matura de pe harta politica si a vietii publice.

VA URMA

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 februarie 2020 în Oameni care au schimbat Romania

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Mures leaks (I)

Screenshot from 2018-12-21 20-57-57

Istoria ne-a ales crucea de a trai o resurectie a unor vremuri foarte odioase ingropate undeva in odaia cu amintiri reprimate din subsolul constiintei neamului romanesc. “Bucuria” impusa de inhibitie, frica dar si ratiune a celor care la fiecare 23 august cu sute sau mii de panouri formau intr-un puzzle uman urias pe model de import chinez portretul iubitului carmaci din Scornicesti si al consoartei analfabete se reincarneaza in diverse forme in societatea cotidiana ingropata in nameti de apatie si caracterizata de o arhitectura mentala falimentara.

“Las ca merge si asa” e transpus cam in tot ce ne inconjoara in Romania lui 2018: scoli nedotate cu profesori ori incompetenti ori prea abrutizati si cainiti de contextul in care sunt nevoiti sa isi faca meseria, spitale infecte unde tot mai multi rezidenti sunt straini proveniti din fostele colonii, tari ale lumii a3-a, firme de ecarisaj care nu respecta caietul de sarcini si pun in pericol siguranta sau chiar viata cetatenilor, societati care sunt platite de autoritatea contractanta pentru a deszapezi caile de circulatie dar esueaza lamentabil, baieti si fete de bani gata, progenituri ale unor bisnitari de azotat, ingineri chimisti, dulgheri si mecanici incompetenti reprofilati in politicieni sau oameni de afaceri care s-au imbogatit peste noapte si fac tot posibilul sa ne tina la curent prin intermediul platformelor de socializare cu luxul de neam prost in care isi scalda anosta existenta.

O buna parte a presei aservite sfideaza inteligenta romanilor atunci cand infesteaza mediul virtual sau inca si aparitiile pe suport de hartie cu “realizarile” unor persoane precum Rares Cojoc campion national la dans care nu a castigat nici un turneu de Grand Slam, nici un campionat european sau mondial, singurele lui victorii fiind la competitii internationale care s-au desfasurat in Romania sau peste hotare fara a fi insa bine cotate dar care de peste 10 ani impreuna cu Mihai Petre de la ProTV blocheaza unor tineri sansa de a se afirma, Silvia Opriscan autoare de articole de analiza macro-economica din Ziarul Financiar insa certata cu acordul in limba romana, Doru Opriscan deputat traseist, autor de articole din sectiunea online a cotidianului Adevarul certat cu semantica si Alexandru Opriscan absolvent al unui ghiseu de diplome din Viena unde un an universitar costa 15 000 de euro pe an.

Oamenii astia au fost de fiecare data declarati respinsi, inapti sau trimisi sa plimbe ursul atunci cand concurenta a fost una autentica si evaluarea pe bune dar se considera si sunt considerati de unii romani ca elita acestei tari. Un dus-intors pentru 3 persoane la si de la New York la business class (clasa la care ii place domnului Opriscan sa calatoreasca) la compania Lufthansa costa de la 8000 de euro in sus. Exista oameni care au muncit o viata intreaga si nu au fost in stare sa agoniseasca suma pe care mariile lor o privesc cu blazare ca pe un chilipir. Statul pe care acesti indivizi il conduc si a carui economie sustin ei ca ar revitaliza-o prin investitiile lor nu este capabil sa achizitioneze vase noi de toaleta sau dezinfectant pentru spitale daramite sa mute Clinica de Oftalmologie din Timisoara intr-o cladire noua si mai incapatoare, actuala datand de la 1724.

Sa recapitulam…oameni inteligenti, capabili si de succes conduc statul si domina mediul de afaceri din Romania, insa statul nu e in stare sa construiasca o cladire mai primitoare pentru o clinica din Timisoara decat cea pe care a construit-o un imperiu care nu mai exista de 100 de ani. Statul nu e in stare sa trimita utilaje care sa nu faca pentru soferi si pietoni fiecare ninsoare un calvar. Statul nu e in stare sa prinda cainii maidanezi care au ranit uneori chiar omorat oameni si fac traiul in anumite zone urbane o tortura psihica. De aici putem trage concluzia ca oamenii ori sunt asa cum se considera si cum ii picteaza asa-zisii jurnalisti dar actioneaza cu rea-credinta din varii motive sau nu sunt dar au ajuns unde au ajuns pentru ca oferta electorala a fost una austera.

In orice caz sa spunem ca sunt carcotas, frustrat sau invidios si oamenii chiar sunt expresia excelentei in domeniu. Ma intreb insa cum se face ca alti dansatori de exemplu precum Andrei Toader care potrivit antrenorilor lui din Anglia promitea mult mai mult, nu a castigat in Romania nici o competitie? Cum se face ca tot absolventi romani ai unor universitati austriece de prestigiu au fost nevoiti sa accepte ani de zile oferte sub conditia lor pana au reusit sa se integreze pe cand Opriscan s-a intors in Romania? Cum se face ca acesti absolventi “cu certificat de prost” (vezi Maria Grapini) isi permit maxim o data pe an un concediu intr-o locatie decenta unde ajung cu un low-cost pe cand Opriscan stramba din nas in fiecare luna intre Baleare si Maldive? Cum se face ca Liviu Cojoc are milioane de euro pe cand alti absolventi de mecanica doar hainele de pe ei? Cum se face ca alti gineri de absolventi de mecanica umbla totusi imbracati ingrijit pe cand Opriscan se plimba pe Wall Street incaltat cu slapi sau sandale? Cum se face ca dpdv financiar acesti oameni au penetrat intr-o singura generatie 4-5 clase sociale insa dpdv al conduitei sociale se manifesta tot ca niste lacatusi-mecanici?

E oare suprapunerea prosperitatii lor cu decaderea Romaniei o coincidenta?

VA URMA

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 decembrie 2018 în Oameni care au schimbat Romania

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Umbra digitala (VI)

Cu scopul de a proteja viata privata Uniunea Europeana adopta la 5 septembrie 2001 o rezolutie istorica impotriva SUA. Super-puterea de peste ocean risca sanctiuni in cazul in care nu renunta la interceptarea pe scara larga a apelurilor telefonice si a faxurilor. Este vizata in special si sistarea supravegherii corespondentei electronice. E cunoscut ca dupa al 2-lea Razboi Mondial Europa este supravegheata in cadrul programului „Echelon” atat de catre serviciile secrete ale statelor membre in alianta nord-atlantica cat si de catre NSA. La nici o saptamana dupa adoptarea rezolutiei atentatele teroriste care bantuie America reusesc sa omoare din fasa initiativa Uniunii Europene. O singura zi darama intreg spatiul de manevra pentru negocieri pe teme de securitate. In urma atentatelor presedintele George W. Bush semneaza „Patriot Act”. Legea “anti-tero” pune piatra de temelie pentru cel mai ambitios proiect de supraveghere a populatiei din istoria omenirii cu acordul Uniunii Europene.

Reprezentarea mentala a terorismului s-a rezumat la asocierea acestui fenomen cu persoane care prezinta caracteristici musulmane sau arabe. Acest gen de etichetare cuprindea tot ce avea prin supozitie legatura cu terorismul. Problematic la acest aspect este printre altele faptul ca aceasta descriere “all inclusive” a fost extinsa odata cu supravegherea intensificata dupa 11 septembrie incetul cu incetul si la alte segmente de populatie.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Umbra digitala (V)

Ajungand in tabara celor care sustin ca argumentul securitatii nationale nu ar trebui sa justifice sacrificarea drepturilor fundamentale nu ai cum sa nu il cunosti pe cripto specialistul Karsten Nohl. Berlinezul administreaza Security Research Labs, firma sa specializata pe protectia datelor online. Compania sa si-a castigat renumele mondial prin depistarea punctelor vulnerabile din retelele de telefonie mobila. Nohl insusi a spart PIN-urile catorva cartele SIM pentru a demonstra cat de facil este sa accesezi fara consimtamant date cu caracter personal. Experienta sa este de mare pret atunci cand vine vorba de imbunatatirea securitatii traficului de date. Ca si om de stiinta si cercetator acesta stie ca tehnologia de ultima ora poate fi folosita pentru a investiga cele mai intime aspecte ale vietii cuiva.

“Ca si membru al unei culturi care inca mai crede in sfera privata nu as dori sa admit ca oamenii au abandonat paradigma vietii personale, desi se pare ca asta e trendul in multe zone ale mapamondului, in special la generatiile mai tinere. Asta inseamna ca daca dorim sa prezervam sfera privata va trebui sa ne implicam in mod activ. Statele vor incerca bineinteles exact opusul. Cu timpul descoperi ca sub conceptul combaterii criminalitatii si a terorismului ne este inoculat ca trebuie sa cedam an de an un pic din viata privata pentru a ajuta statul. Prin aceste concesii ii ajutam de fapt pe cei care ne conduc, dar si pe Google, Facebook sau alte corporatii ramificate la nivel mondial care ne restrang din ce in ce mai mult spectrul de formare a unei opinii.”

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Umbra digitală (IV)

La numărul 516 de pe o stradă oarecare un cetăţean din New Orleans se uită la televizor. Ceea ce el urmăreşte nu este un canal oarecare ci înregistrările camerei din faţa casei. “Asta era azi dimineaţă. Un vecin era în faţa casei. Îl recunosc după figură. Da ştiu că astfel renunţăm la o parte din libertate. Însă în schimbul acestei concesii obţinem o siguranţă sporită. Cred că puse în balanţă aceste 2 elemente reuşesc să echilibreze talerele. Decisiv este însă să ajungem şi la niste rezultate.”

Când spunem securitate ne gândim întotdeauna la supraveghere. De ce facem întotdeauna această asociere aflăm de la un sociolog care e un trend-setter la nivel mondial în acest domeniu. Pe lângă catedra de la Universitatea Kingston din Ontario Canada, David Lyon deţine şi un laborator de cercetare care studiază de 20 de ani încoace efectele sociale pe care le are supravegherea.

“E vorba de echilibrul sau tensiunea dintre libertate şi sfera privată sau dintre siguranţă şi libertate. Discuţia poate începe din mai multe puncte. Mie însă mi se pare că ar trebui mai întâi să se răspundă la întrebările cu adevărat importante. Cuvântul siguranţă este în ziua de astăzi unul dintre cei mai importanţi termeni dar totodată şi unul dintre cei mai vagi. Ce este siguranţa şi cum ar putea fi definită ridică multe întrebări fără răspuns. Cu atât mai mult cu cât acest termen e asociat adeseori cu siguranţa naţională. Ce este siguranţa naţională şi a cui siguranţă naţională încercăm să o protejăm sau să o mentinem? Astea sunt întrebările şi sunt teribil de importante.”

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Umbra digitala (III)

Interconectarea camerelor de supraveghere ii permite fostului agent Brian LeGard sa puna pe picioare un sistem de supraveghere cu posibilitati nelimitate: “Toate imaginile surprinse de camerele instalate pe proprietatile voluntarilor ajung in centrala politiei din New Orleans. Proiectul NOLA sprijina autoritatile uzand tehnologie de varf si aducandu-i impreuna pe acestia si pe cetateni. Sistemele sunt interconectate si montate pe proprietati private nu pe domeniul public. Toti participantii isi pun voluntar casele sau magazinele la dispozitie si sunt gata sa isi conecteze sistemele la retea. Datele ajung in centrala politiei unde sunt colectate, activitatea neimplicand costuri de functionare.”

In Europa e in vigoare interdictia de a filma proprietati private. In SUA in schimb este acest lucru nu numai permis ci filmele pot fi chiar publicate pe internet. Unul din voluntarii la acest proiect explica: “M-am asociat cu vecinul si am montat cele 2 camere intr-o asemenea maniera incat acestea filmeaza in directii opuse. Putem filma pe oricine indiferent de directia in care se deplaseaza prin fata casei noastre si ii putem vedea fata. Dupa cum vedeti aceasta camera e orientata intr-o directie iar cea de pe casa vecinului in cealalta. Sunt camere nightvision de 3 megapixeli. Acestea lucreaza cu infrarosu de unde si succesiunea circulara de ledurii rosii. Inregistrarile sunt trimise din casa mea iar proiectul NOLA are acces la ambele camere. Putem trimite acest clip direct ofiterului de serviciu de la Politie. In cazul acestei talharii acesti 2 indivizi au lovit-o pe aceasta doamna si i-au furat geanta. Ii ajutam pe politisti cat de mult putem. Am putut sa ii identificam pe agresori. Pot fi observati pe aceasta inregistrare cu geanta doamnei. Colac peste pupaza unul dintre infractori mai si zambeste in timp ce fuge cu geanta victimei in mana. Va avea batai de cap in instanta. Cred ca magistratilor nu le va pica prea bine cand vor constata ca a mai si ranjit. Inregistrarile tuturor acestor 770 de camere implicate in proiect pot fi folosite ca probe in instanta.”

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Umbra digitala (II)

Mark Rotenberg se bucura ca si jurist de o reputatie internationala. Avand expertiza si in domeniul IT acesta a luat adeseori cuvantul in fata Congresului Statelor Unite in cadrul interpelarilor pe tema securitatii cibernetice. El administreaza si Electronic Privacy and Information Center una dintre cele importante asociatii pentru protectia datelor cu caracter personal.

Acesta afirma: “Societatile moderne in care traim se afla in fata unei decizii care ne va contura viitorul. Aceasta decizie e una politica insa modul in care o abordam isi aduce si el aportul la forma in care aceasta va fi adoptata pentru ca toti spunem ca nu ne pasa de lucrurile astea. Faptul ca Guvernul aduna toate aceste informatii, cine are acces la ele si cum sunt ele folosite. Nu ne pasa ca ai nostri copii cresc intr-o societate permanent monitorizata. Caci am impresia ca la asta s-ar putea ajunge. Probabil exista oameni care considera ca e un aspect oarecum firesc al vietii moderne si ar trebui ca toti sa se obisnuiasca cu riscul iminent al traiului in simbioza cu tehnica de calcul. Sper ca nu se va ajunge la o astfel de obisnuinta. Consider ca un astfel de viitor ar fi un fel de inchisoare digitala pentru fiecare dintre noi. Vom fi asemenea unor detinuti.”

Cand acceptam monitorizarea vietii noastre private cedam si o parte din libertatea noastra. La nivel mondial se confrunta in acest domeniu 2 viziuni controversate. Apartenentii uneia dintre tabere se revolta in numele libertatii si impotriva intruziunii in viata privata in timp ce ceilalti vad in dezvoltarea tehnologiei o oportunitate ideala de a-si imbunatati siguranta.

In SUA unde domeniul public poate fi supravegheat fara mandat judecatoresc sau consimtamantul cetatenilor se face printr-o initiativa cetateneasca un prim pas in directia unui viitor fara precedent. Sistemul municipal de supraveghere NOLA (acronim pentru New Orleans) a fost initiat de cetateni voluntari care au montat pe proprietatile lor camere de supraveghere.

“Am vrut sa punem o camera acolo sus, una la colt si una la usa de la intrare.” spune una dintre localnice.

Ce se intampla insa cand fiecare il urmareste pe celalalt?

“Pot accesa oricand toate cele 32 de camere din cartierul nostru. De pe orice calculator sau smartphone. Acestea sunt totodata conectate la sectia de politie. Este un aspect inedit ca autoritatile primesc sprijin de la civili sub aceasta forma. Consider ca e important ca in New Orleans cetatenii se implica in combaterea fenomenului infractional. Avem tot mai putini politisti si exista evenimente pentru care efectivele autoritatilor acopera cu greu zonele rau famate.” adauga aceasta.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Umbra digitală (I)

A vedea fără a fi văzut. Cam asa ar putea fi definit principiul de bază al supravegherii. Deşi prezentă de mult timp în viaţa cetăţenilor, calitatea şi acuitatea acesteia s-a schimbat radical în ultimii 10 ani în urma progresului tehnologic. Din supravegherea cu scop precis a unor indivizi aceasta s-a transformat într-un spionaj global al maselor. Odinioară destinat doar spaţiului public acesta pătrunde între timp profund în vieţile noastre private. Simpla închidere a uşii sau tragere a perdelei ar returna în echivalent informatic un mesaj de eroare. Un ochi invizibil şi-a făcut cuib în cele mai lăuntrice colţuri ale fiinţei noastre. Jocuri în reţea sau device-uri de uz cotidian, activitatea pe reţelele de socializare, funcţii de notificare pe telefoanele noastre, consultarea motoarelor de căutare. Comportamentul nostru online lasă în urmă un flux abundent de date. Informaţii care odată analizate creează o noua identitate asupra căreia nu avem nici un fel de control. Cu un singur click viaţa noastră privată poate fi devoalată.

Într-un videoclip de prevenţie al unei uniuni de instituţii financiare din Belgia se organizează un experiment în cadrul căruia 4 persoane reuşesc să pozeze în clarvăzători fără a da de bănuit că nu au făcut altceva decât să adune informaţii care se bazau exclusiv pe postările de pe reţelele de socializare ale unor persoane. Materialul atrage atenţia cu privire la faptul că ceea ce postăm în mediul virtual nu mai e proprietatea noastră. Concluzia e că niciodată de la apariţia tehnicii de calcul încoace oamenii nu au fost mai controlaţi ca în momentul de faţă.

70 de procente din convorbirile din reţeaua de telefonie mobilă sunt interceptate. Milioane de ore de conversaţii online prin intermediul webcamului sunt urmărite în mod clandestin de serviciile secrete. Întreaga noastră existenţă se prezintă între timp sub formă de set de date, iar serverele “ţin minte” fiecare detaliu din vieţile noastre. Cine stochează aceste informaţii, cum sunt ele folosite şi în ce scop? Un post tv franco-german cu format cultural s-a îndeletnicit vreme de 2 ani cu găsirea răspunsurilor la aceste întrebări. Pentru realizarea documentarului realizat de acestia au fost consultaţi experţi în securitate cibernetică, hackeri, whistlebloweri dar şi giganţi precum Google sau Facebook precum şi servicii secrete care adună şi analizează aceste informaţii.

În timp ce graniţele dintre supraveghere, putere şi tehnologie se înceţosează văzând cu ochii, se adânceşte şi falia dintre aceste tabere. Dintre militanţii pentru drepturile şi libertăţile cetăţenesti şi partizanii supravegherii şi ai statului poliţienesc. Se conturează un schimb de paradigme care pentru cetăţeni ar putea să însemne un nou arhetip social.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,