RSS

Arhive pe etichete: coruptie

Raspunsuri retorice (I)

318992_110120789147496_147693010_n

Screenshot 2020-02-20 at 10.54.27

Scena politicii romanesti a ultimelor luni ne-a oferit o fresca hidoasa si ireala pentru o democratie consolidata si un stat autentic european: un guvern minoritar si un parlament majoritar cu o opozitie care e la putere si o putere care e in opozitie cu investituri negociate pe sistem-talcioc na-ti-o tie da-mi-o mie.

Cvasi-deputatul Opriscan a confirmat ca paradigma lui mentala e una anti-sociala de la ordonanta 13 pana la recursul compensatoriu si pana la legile care au scazut termenul de prescriptie si au abrogat limitele speciale ale pedepselor aferente infractiunilor de care era acuzat Liviu Dragnea. Nu te poti numi altfel in momentul in care votezi legi care elibereaza criminalii si violatorii din puscarii doar ca sa il scapi de inchisoare pe un lider profund corupt.

Radacinile familiei Opriscan-Cojoc se trag de undeva din perioada finala a regimului comunist si tenebrele anilor 90 cand prin conductele subterane ale vidului legislativ comunistii reciclati in politicieni democrati sau dupa caz cotcari si bisnitari reciclati in antreprenori cu viziune au reusit sa dreneze economia Romaniei de seva acumuland in decurs de cativa ani averi imense.

Cu ajutorul acestui lift social au reusit personaje cu o zestre genetica cel putin austera care in cel mai bun caz intrau la facultate pe vremea lui Ceausescu cu 5 in toamna sau isi finalizau cu greu studiile medii sa ajunga in mai putin de jumatate de decada in inalta societate, cel putin din punctul de vedere al disponibilului cont. 

Favorizati de lipsa de discernamant electoral specifica alegatorilor oricarei democratii noi acesti superboieri s-au coagulat intr-o mafie transpartinica care a inceput sa priveasca infractiunea ca pe un drept – dreptul de a fura. Pionieri cand vine vorba de rasturnarea unor paradigme bine incetatenite hibrizii din politica romaneasca  au reusit sa intoarca mobilul ancestral al furtului cu susul in jos: hotul de „moda veche” fura ca isi acopere costurile vietii. Hotul modern insetat de bani si putere fura ca sa fure. Mai pe romaneste unii fura ca sa traiasca iar mioriticii nostri din Casa Poporului traiesc ca sa fure, intrucat ceea ce au acumulat ei depaseste in mod exponential strictul necesar, ba chiar cele necesare unui trai imbelsugat.

Dezvoltarea social media si a transferului de date prin fibra optica par un timid inceput al sfarsitului pentru cetatenii erijati in elita a societatii. Monopolul mediatic detinut de partidele care i-au propulsat in politica pe postul de cozi de topor ale adevaratilor decidenti vreme de mai bine de 20 de ani a inceput sa se subrezeasca. Faptul ca fiecare are acum in buzunar un mic post de televiziune a facilitat perceptia acurata a unei stari de fapt: caderea teoretica a comunismului a avut loc in ’89 insa cea efectiva inca nu. Restul ce s-a vazut la televizor pe cand posturile mafiotilor inca aveau credibilitate a fost gunoi pompat in creierele populatiei.

Daca doresc schimbare toti romanii trebuie sa gaseasca curajul si sa isi asume riscul de a vorbi despre problemele care ii afecteaza pe ei si comunitatea in care traiesc. Fosta nomenclatura securista bugetofaga detine inca in mare parte controlul asupra resurselor tarii si va continua sa anemieze dezvoltarea Romaniei pana in momentul in care istoria, legea, societatea civila sau biologia ii va matura de pe harta politica si a vietii publice.

VA URMA

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 februarie 2020 în Oameni care au schimbat Romania

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Un Colectiv retroactiv

2012-stage-starz-theatre-school-design-by-g-dw5gas-clipart

La vămile judecătii pare să nu lucreze nimeni sau poate în cel mai bun caz agenti daltonisti care binevoitori dar incapabili nu reusesc să oprească intrarea si încetătenirea în constiinta natională a unor persoane asociate cu anumite evenimente tragice. Persoane pe care, pentru cineva cu o perceptie acurată si sănătoasă scrie cu rosu “respins”.

De exemplu la inundatiile din 2010 au murit cel putin 23 de oameni. Săteni surprinsi de viitură în somn. Tragedia, chiar dacă mult mai mică decât cea de la Colectiv dpdv al pierderilor de vieti, nu si dpdv al pagubelor materiale sau extinderii, nu a părut să suscite interesul lui Adrian Despot, cantautor, interpret aparent mânat de filantropie si spirit civic în demersurile sale.

Acum 23 nu stiu dacă înseamnă neapărat mai putin decât 64 sau 65 întrucât o viată de om e nepretuită, dar mă întreb de ce nu a mers atunci măria sa Despot la Ministerul Mediului să protesteze că nu s-au efectuat lucrări de îndiguire în zonele cu risc de calamitate că doar erau fonduri europene căcălău. Probabil albumele dânsului nu sunt etanse, ci doar ignifuge…

În rest, de câstigătorii Cătălin Josan si Andrei Gălut care au câstigat Megastar si au intrat la scurt timp după concurs, mediatic vorbind, în pământ în timp ce Kamelia Hora si Ioana Sihota si multi altii au avut un parcurs ulterior mult mai bun, având si piese în topurile din străinătate sau de Adrian Mocan descalificat după semifinale pe motiv că ar fi încălcat regula “fără profesionisti” când el anuntase încă de la înscriere că are discografie dar cu muzică bisericească ori Cosmin Sitoiu care s-a retras după semifinale pentru că îl lua cu pancreasul când vedea cât de echidistanti sunt Despot si Iantu, numai de bine.

întreb dacă un om de genul ăsta care descalifică pastori penticostali pe motiv că nu e cinstit ca unul cu experientă să concureze cu amatori dar se prinde că e profesionist doar după semifinale când vede că respectivul concurent are cel mai mare punctaj la televot însă în acelasi timp îl declară câstigator pe un absolvent de Conservator, mai poate fi considerat voce a străzii sau reper al echitătii.

Bag seama că 23 de săteni care au transpirat la muncile câmpului pentru ca altii să aibă confortul unei pâini mai ieftine ca cea de import nu au fost atât de importanti pentru domnul Despot. Eu sincer cred că nici cei 64 de la Colectiv si familiile lor indoliate. Doar că s-a întâmplat să se asorteze cu albumul si interesele lui.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 octombrie 2018 în Emanatii cotidiene

 

Etichete: , , , , , ,

Un’ te duci tu Leule?

000_7559431L

În lanţul trofic al pieţei valutare leul îşi pierde statutul de prădător alfa care l-a consacrat pe tărâmuri mai puţin abstracte ca rege şi simbol patruped al curajului, forţei, puterii şi autorităţii.

Leul nostru, botezat ca atare după ieşirea din uz a talerilor olandezi care au reprezentat moneda oficială în Ţările Române până în a 2-a jumătate a secolului 18, a purtat de-a lungul timpului prin jungla monetară a marilor ginţi ale lumii chipuri de seamă pe aversul său însă reversul ne-a arătat întotdeauna că el şi-a desfăsurat existenta sub auspiciile obendienţei, docilităţii şi laşitătii, nedorind să strice orânduirea încetăţenită de istoria tumultoasă a spaţiului mioritic.

Inert şi parcă nemotivat în competiţia cu fiare (sau hârtii) al căror nume e mai puţin încărcat de simboluri leul a supravieţuit oarecum trecutului şi a ajuns în prezent o blană pe care o îmbracă inechităţile de la noi din ţară.

Legenda spune că el fugea din buzunarele românilor plătitori de taxe şi impozite, proprietari de clădiri, terenuri şi mijloace de transport pentru a finanţa printre altele şi lucrări cu o finalitate edilitar-gospodărească. Băieţii deştepţi, patroni de firme de asfaltare sau mobilier urban veneau la licitaţie cu 2-3 prieteni care lansau oferte de 5 ori mai mari decât pretul pieţei şi atunci câştiga bineînţeles oferta care era de 4 ori mai mare. Bănci cumpărate de Primărie la preţul de 10 000 RON şi coşuri de gunoi la 2000 RON bucata când cele mai scumpe modele erau la 2000 respectiv 500 RON la producătorii de mobilier urban. Avantajos sau ce? Black Friday pentru comunitate nu alta…

Unde mai pui ca nu neapărat regi cât prinţişori ai asfaltului de prin oraşe de aici sau de aiurea l-au primit pe leu un pic aşa cam în exces pentru kilometru de drum asfaltat şi şi-au sporit profitul şi aşa deşănţat reducând la jumătate grosimea covorului asfaltic. Zicala comunistă “Dă-i bătaie cu lucratu’ mâine-ncepe reparatu’” devine cel puţin în acest context nu expresia superficialităţii ci dimpotrivă a meticulozităţii. Strategia drumului care crapă şi trebuie reasfaltat la primăvară devine astfel un mecanism peren din care se scot sume uriaşe.

Şi atunci te mai miri că la sfârşitul anilor 90 şi începutul anilor 2000 erau prin oraşe de provincie o grămadă de echipe de fotbal patronate de prinţi ai asfaltului care funcţionau în obscuritatea ligilor inferioare cu bugete care le egalau pe cele ale echipelor de primă ligă? Te mai miri că erau plătite deplasări mai multe decât aveau băieţii meciuri în campionat şi în cupă? Te mai miri că aveau personal de pază mai mult decât un mall din contemporaneitate când baza sportivă era o păşune şi stadionul nu avea mai mult de 1000 de locuri? Te mai miri că jucătorii plătiţi suspect de bine jucau toată ziua la păcănele şi patronul sălii de jocuri cumpăra din profit terenuri sau clădiri pe care le vindea subevaluat ghici cui? Domnului consilier şi domnului primar care tocmai votaseră respectiv aprobaseră lucrarea din banul public trecând peste oamenii îndărătnici şi anticonstructivi din comisia juridică care nu dăduseră avizul întrucât puţea de la o poştă blana leului. Dar leul a fost băiat deştept. S-a spălat pe blană şi e curat ca lacrima. Dom’ primar a cumpărat clădirea cu 74 000 şi a vândut-o cu 130 000, deci s-a ales cu 56 000 în plus…partea leului…restul prăzii la drumar şi la cetăţean…drumul…ca să le arate haterilor şi criticilor pe un’ s-o ia ca să realizeze ceva în viaţă…”a făcut ce au făcut şi ceilalţi” spun majoritatea…dar “ăsta a şi făcut ceva”…da a făcut…te-a făcut de bani…

Leul şi-a trădat comesenii şi stă acum la masa bogaţilor. Simbioza dintre forţa animală şi oportunism sau poate la urma urmei lipsa de implicare, ignoranţa şi apatia societăţii româneşti au permis unor sculeri-matriţeri, absolvenţi de chimie industrială, mecanică, ingineri agronomi sau în cel mai bun caz medici semidocţi care nu operau mai mult de o apendicită să ajungă la un status pe care în mod normal nu ar fi trebuit să îl deţină decât cei care reprezentau excelenţa într-un domeniu. Leul a fost tot timpul acolo şi le-a materializat visele care într-o societate care cultiva valori autentice ar fi rămas nişte himere. Una peste alta preţul îl plătim noi. Şi cum nu se mai teme aproape nimeni de el, singurul lucru pe care îl mai alungă leul este nivelul de trai.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Treaba cu exporturile

pict-5

Am aflat recent ca inspectorul general al ISJ Mures a fost arestat la domiciliu motivul invocat de procurori fiind comiterea infractiunilor de abuz in serviciu si uzurpare a functiei. Masura, aplicata de altfel si altor personaje din troaca politica autohtona, mi se pare ca e plasata undeva intre hilar si ridicol, daca vreti un fel de joarda parinteasca, o palma data cu dragoste ca si substitut al unui pumn direct in bot. In Romania legiuitorii si cei care pun pravila in aplicare l-au adus pe „te pedepsesc” la rang de lege penala. Dom’ Fanica poate fi considerat parintele modern al Colegiului „Unirea”, el fiind initiatorul politicii de brand, de mediatizare si de comercializare a respectivei unitati de invatamant preluata mai apoi de Cristina Branea. Gen ne-am deschis un stand cu dulciuri, hai poftiti si pe la noi…ca e ieftin si bun. Bun e la gust, mai bun decat un gratar de pui, si cartoful prajit e mai bun decat legumele la grill, doar ca al tau corp nu are nevoie de asemenea nutrienti si in consecinta de cauza nu te saturi si vrei mai mult. Tu dai banul, nu te saturi, te umpli de colesterol si tesut adipos si ei pleaca acasa cu buzunarul plin. Tu pleci gras si cu stomacul gol si ajungi in fata oglinzii intrebandu-te daca intr-adevar ai fost tu ala…premiul 3 la medii peste 7, premiul 2 la cei cu peste 8 si premiul 1 la toti peste 9…asa ca sa nu „se supere nimeni”. Unde erau fiii si fiicele cui trebuie chiar varza, coborau pragul sub media lor ca sa fie si aia eligibili pentru premiu, unde erau mai cat de cat mai potoleau si aia vreo cativa de Caragiale asa in fascicul prins cu elastic si le mai dadea doamna profesoara lucrare cu manualul deschis ca doar deh…”trebuie sa ii iasa media”.  Mafia de bisnitari din invatamantul romanesc a vandut sub bagheta unor persoane precum Somesan iluzii dar n-a putut fenta viata si nici economia de piata. Tinutii in puf si premiantii cu medii fabricate au ajuns in cel mai bun caz un rau necesar in afacerile parintilor daca nu chiar pur si simplu niste necompetitivi si niste falimentari.

Mi-am amintit apoi cum stimatul nea’ Vasile incerca undeva intre 2004 si 2005 sa dea o tenta comprehensibila delirului sau pe teme economice si cum mutrele consternate ale colegilor mei pictau un tablou viu al deznadejdii. Nu stiu cum se face dar odata ce am citit pentru bac din 2 manuale de psihologie, am luat 10 si la Vasile daca luam 8 era bine. Acum carcotasii o sa spuna ca Vasile a fost exigent pentru binele elevilor si ca eu sunt frustrat, complexat si invidios ca altii au fost mai buni decat mine. Daca Vasile nu m-a scos din 8 tocmai de aia ca mai tarziu sa am un standard ridicat si sa iau la Bac 10, cum se face ca cei care luau la aceleasi discipline 10, au luat la Bac 8? Rusine Dinu Patriciu! Mai recent am inceput sa cochetez cu economia si dupa ce am citit o luna doua materiale pe care le-am gasit pe stiu eu ce platforma de pdf sharing mi-am deschis un cont demo pe un site de brokeraj si am facut vreo cateva mii de lei jucand la Forex. Am dat de schema de mai jos intr-un manual de Politica monetara al unei edituri din Germania:

GuG_K6_S166_Folgen Wechselkursveränderungen Verbraucherpreise_

Mi-am amintit de lectia de economie cu pricina pe care Vasile nu a uitat sa o presare cu „dobitocilor”, „incapabililor” etc. dar a uitat ca pentru domnia sa a explica a insemnat a citi schema din manual si atat. Intr-un minut nu cred ca ar fi putut sa o explice nimeni, decat daca ar fi explicat-o la pereti asa cum a facut dansul, sau mai exista varianta in care creierul era un stick de 16GB si mergea informatia pe transfer dar si atunci dura o bucata. Un obiectiv mai realist era cam 30 de minute…uite asa:

D = C+I+G+(E-I)

D vine de la demand (cerere), C de la cost, G de la guvern si I si E de la import respectiv export. Primele 3 se exclud din discutie din ratiuni care tin de simplificarea modelului.

Pentru ca formula de mai sus este a cererii globale, e vorba de toata economia, deci de toate produsele comercializate pe piata unei tari. Cu toate acestea pentru a explica cum fluctuatiile leului fata de o moneda straina influenteaza importurile si exporturile, trebuie sa ne raportam la un singur produs.

Sa zicem ca o paine romaneasca ar costa 4.5 RON si una straina 1 EUR, iar cursul ar fi EUR/RON = 4.5. Asta ar insemna ca pentru o paine straina pretul in RON ar fi 4.5 (platim 4.5 RON ca sa obtinem 1 EUR si sa procuram produsul din strainatate), in timp ce pentru cumparatorii din spatiul euro o paine romaneasca ar fi 1 EUR (ar plati 1 EUR ca sa obtina 4.5 RON si sa procure produsul de la noi din tara).

1 EURO = 4.5 LEI
pret paine romaneasca in Romania 4.5 LEI = pret paine romaneasca in Germania 1 EURO
pret paine germana in Germania 1 EURO = pret paine germana in Romania 4.5 LEI

Daca RON se apreciaza (devine mai puternic fata de EUR) rata de schimb ar scadea pentru ca RON acum fiind mai puternic, ar fi nevoie de mai putine unitati pentru a cumpara un euro. Sa zicem ca noul curs va fi EUR/RON = 4.4. Acum painea straina ar costa pentru romani 4.4 (4.4 RON pentru un EUR), in timp ce painea romaneasca pe care noi o exportam pentru straini ar costa 1.02 EUR (1 EUR inseamna acum doar 4.4 RON, iar painea romaneasca e 4.5, deci mai au nevoie de 2 eurocenti ca sa obtina la casa de schimb valutar 4.5 RON si sa poata cumpara painea romaneasca). Din moment ce produsele de import devin acum pentru noi mai ieftine, cererea pentru ele creste si in consecinta de cauza sumele cheltuite pentru procurarea lor devin mai mari. In mod invers proportional exporturile de produse romanesti devin pentru straini devin mai scumpe ceea ce duce la o scadere. Din moment ce E scade si I creste, rezultatul din paranteza va scadea, putand ajunge chiar negativ. Daca celelalte 3 elemente raman constante valoarea lui D va scadea, deci cererea globala scade.

1 EURO = 4.4 LEI
pret paine romaneasca in Romania 4.5 LEI = pret paine romaneasca in Germania 1.02 EURO => e mai scump pentru straini sa importe => pentru romani scad exporturile
pret paine germana in Germania 1 EURO = pret paine germana in Romania 4.4 LEI => e mai ieftin pentru romani sa importe, pentru romani cresc importurile

In mod invers la o depreciere a leului cursul ar ajunge la EUR/RON = 4.6, pentru ca acum ca leul e mai slab ar fi nevoie de mai multe unitati pentru a cumpara un euro. Astfel painea care in strainatate e 1 EUR, in Romania ar costa 4.6 RON, pentru ca ne trebuie 4.6 RON sa cumparam un EUR la casa de schimb si sa ne ducem sa cumparam o paine din Germania si sa o aducem sa o punem pe raft in magazinul nostru din Romania. De data asta, strainii ar trebui sa plateasca 0.97 EUR pentru a face rost de 4.5 RON ca sa cumpere o paine romaneasca si sa o comercializeze la ei in Germania. Pretul a scazut pentru ca 1 EUR de data asta inseamna 4.6 RON fiindca a slabit in raport cu EUR. Pretul la paine romaneasca a ramas tot 4.5 RON, valoare care inseamna mai putin de un euro. In cazul acesta E creste si I scade deci valoarea din paranteza va creste. Daca celelalte C, I si G raman constante, valoarea lui D va creste, deci cererea globala creste.

1 EURO = 4.6 LEI
pret paine romaneasca in Romania 4.5 LEI = pret paine romaneasca in Germania 0.97 EURO => e mai ieftin pentru straini sa importe => pentru romani cresc exporturile
pret paine germana in Germania 1 EURO = pret paine germana in Romania 4.6 LEI => e mai scump pentru romani sa importe, pentru romani scad importurile

Mai exista o metoda mai practica de a explica in sensul ca la un anumit pret (egal pentru produse romanesti si straine) cererea interna era de 10 unitati…6 cumparau paine romaneasca ca erau mai patrioti, iar 4 paine straina ca erau mai suparati pe statul roman, desi in ambele cazuri painea costa 4.5 RON. La cererea interna se adauga si cea externa de sa zicem 5 unitati pe care le exportam in Germania. (6+4)+5 = 15 cereri de paine in total.

La o ieftinire a importurilor si o scumpire a exporturilor pentru romani, lumea se reorienteaza: acum cumpara paine romaneasca doar 5 si 5 cumpara paine straina ca e mai ieftina decat cea romaneasca. In tara se cer tot 10 unitati, indiferent de ce provenienta. Singura diferenta e ca pentru consumatorii straini e mai scump acum si numarul cererilor scade la 2, ei preferand sa cumpere painea lor din Germania. Economia noastra a ramas asadar cu o cerere de doar 12 unitati de paine, deci cererea a scazut.

Invers se intampla la o scumpire a importurilor si o ieftinire a importurilor pentru romani: va exista in tara tot o cerere de 10 unitati, dar de data asta 7 vor cumpara paine romaneasca si doar 3 paine straina, pentru ca acum painea straina e mai scumpa. Indiferent de cum se inclina balanta, romanii tot vor cumpara paine de un fel sau altul pentru ca e de stricta necesitate. 7 plus 3 sau 6 plus 4, va exista intotdeauna cerere pentru alimentul respectiv, proportional cu populatia tarii. Strainii in schimb, vazand ca painea romaneasca e acum mai ieftina decat a lor, vor tinde sa achizitioneze produsul nostru in detrimentul painii lor, iar asta va duce la cresterea exporturilor pentru romani, cererea crescand de la 5 la 7 unitati. Economia noastra va inregistra asadar o crestere a cererii de paine, de la 15 in exemplul-pilot, la 17 unitati.

Daca stia cum si nu isi batea capul cu Shakespeare sau cu metamorfozele barocului, care nu prea au treaba cu economia, nea’ Vasile putea sa explice lectia asta in maxim 30 de minute, dar asa se intampla cand ori nu te ajuta gradul de inteligenta, flexibilitate ori te complaci in incapacitatea de a putea sa clarifici unor elevi o notiune, un concept etc. pentru ca stii ca pe catedra aia „te-a bagat” sotia ca e inspector si te tine in continuare Securitatea si oricat de prost ti-ai face meseria cineva va avea grija ca tu sa ramai acolo atata timp cat doresti, chiar si dupa ce ai implinit varsta de pensionare.

Majoritatea celor carora le-am prezentat situatia, mi-au raspuns invariabil ca „si asa a iesit la pensie…ce mai vrei…si asa a venit altul in locul lui”. Raspunsul meu este ca vreau ca sa i se traga din pensie, pentru ca a lezat ca si domnul Somesan interesele elevilor si ale parintilor care au virat taxe si impozite la stat, dari care au permis ca domnul Vasile Rus sa fie platit pentru serviciile pe care le-a prestat in scopul de a asigura elevilor un bagaj solid de cunostinte care sa le permita mai apoi sa fie competitivi pe piata muncii. Obiectivul mai sus amintit nu a fost atins, motiv pentru care consider fireasca demararea unor demersuri pentru evaluarea calitatii serviciilor prestate de domnul Rus si a gradului in care acesta si-a indeplinit obligatiile care rezulta din contractul de prestari servicii sau alta forma de angajare/statut al profesorilor care ar fi reglementat activitatea si comportamentului dansului la catedra.

Bine ca arestezi un inspector ca a infiintat stiu eu ce liceu pentru care nu avea aprobare de la Minister, dar nu-l arestezi ca a permis atator netrebnici sa ramana in functie, sa fabrice medii, sa trucheze licitatii sau sa vinda premii ca dulciurile la magazin si nu-i arestezi nici pe cei care cu largul lui concurs si-au batut atatia ani joc de meserie si au acum pensii mai mari decat un profesor debutant activ si super-competent. Nea’ Vasile a mai comis-o odata la o lectie despre cursul de schimb, dar despre aia va povestesc cu alta ocazie. Pana atunci va las cu intrebarea care ma framanta de cand am citit articolul ala despre Somesan: Ce o fi mai grav? Sa frecventezi cursurile unui liceu fara personalitate juridica sau sa ai personalitate juridica si in mod omologat sa eliberezi diplome cu niste calificative fara corespondent real?

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Acul lui cojoc (aka Povestea banului facut din electroliza)

111-2-660x330

Palavre despre vot si pasta de dinti

Cand vine vorba de politica si de scrutin discutia moare de cele mai multe ori in fasa lovindu-se de raspunsuri precum „Mi-e greata.”, „Nu ma duc la vot ca si asa nu pot sa schimb nimic.” etc., iar interlocutorii evident iritati de refuzul temei riposteaza la fel de stereotipic cu „E ca si cum ai zice ca nu te speli pe dinti pentru ca nu te pupa nimeni. De aia nu te pupa nimeni.”

Acum nu stiu daca autorii acestor analogii au facut cea mai fericita comparatie intre politica si igiena orala cu atat mai putin cu cat politica sau mai bine zis igienizarea ei depaseste vointa unui cetatean sau a unui grup mai mult sau mai putin numeros de cetateni care isi impun o rutina matinala si serala in fata unei oglinzi si a unei chiuvete.

Daca nu te speli pe dinti esti intr-adevar nesimtit, dar nu cred ca esti nesimtit daca nu votezi. Eu de exemplu nu am votat niciodata, cu exceptia referendumului cand din pacate dorinta mea si a altor milioane de romani nu a fost luata in seama si nu consider ca as avea carente de igiena de nici un fel.

Romanii au talent

Poporul roman pare sa posede o vocatie pentru implicarea activa sau pasiva in acest fenomen care in mod normal ar trebui sa cedeze prim planul ordinii sau macar dezordinii sociale. Majoritatea politicienilor romani par sa fi imbratisat doctrina interesului si meseria incompetentei, elemente menite sa ii uneasca si sa ii inalte de pe o platforma politica catre dezideratul suprem: conservarea privilegiilor. Cu toate acestea, pentru a se evidentia intr-o clasa politica aproape monoton identica, insa paradoxal caracterizata de o emulatie intensa, pe langa indeplinirea cerintelor mai sus mentionate, trebuie sa stapaneasca foarte bine valentele deceptive ale materialului declarativ de care fac uz pentru a obtine voturile aferente accederii la o functie sau alta.

Acesta este si cazul domnului Doru Opriscan, lup batran care a naparlit ori de cate ori i-a cerut-o schimbarea de anotimp politic dar a ramas totodata fidel naravului proverbial. Nu as putea spune ca el sau alti politicieni s-ar fi imbogatit in mod ilicit insa pot spune, in urma celor 4 ani de liceu pe care i-am avut la dispozitie pentru a interactiona si a-l observa pe fiul dansului, ca activistii transformati ulterior in lideri politici de o asemenea categorie s-au imbogatit in mod nesanatos. Poti sa iti sporesti capitalul facand bisnita cu azotat sau poti sa faci bani si din oierit sau tranzactii cu terenuri cum a facut Becali (fara ca asta sa constituie neaparat o infractiune), dar nu poti in decurs de o generatie sau mai putin de o generatie sa penetrezi toate treptele socio-profesionale dintre speculator de materii prime/oier si demnitar. Cum aschia nu sare departe de trunchi, chestia asta se observa foarte bine in comportamentul lui Alexandru Opriscan, un monument al discrepantei intre averea prezenta si educatia inexistenta.

Mai o tranzactie…mai o hahaha…

Oamenii de genul lui Opriscan au aparut pentru ca procesul de democratizare si privatizare a statului roman a fost realizat nu neaparat cu interes cat cu stangacie si lipsa de experienta. Societatea romana a inventat un soi de antagonist al sitei care a cernut neghina si a oprit graul bun atunci cand a omorat brusc comunismul dar si putinele parti bune care existau in respectiva epoca (respectul fata de meserii si profesori, interesul sporit fata de evenimentele culturale/lectura, platforme industriale foarte bine dezvoltate si ordinea sociala chiar daca era una impusa) si a instaurat democratia dar a pastrat metehnele regimului precedent precum coruptia, intoleranta, vicierea, trucarea si cosmetizarea rezultatelor scolare in scopul obtinerii unor foloase de diverse naturi sau a obtinerii unui capital de imagine pentru institutia de invatamant cu pricina, avantajarea si favorizarea intr-o maniera stridenta a celor care dovedeau servilism fata de regim sau care chiar faceau parte din regim , fapt care a dus la scaderea interesului pentru orice disciplina sau activitate intelectuala ori initiativa de dezvoltare personala si a cultivat ignoranta.

Prezenta lui Opriscan si a altor personaje in FPS, politica respectiv la conducerea combinatului „Azomures” nu poate fi sinonima cu frauda. Un fapt verificat insa e ca aproape in cazul tuturor perioada in care aceste persoane au ocupat functiile respective sau intervalul imediat urmator a coincis cu o prosperitate tenebroasa a fostilor functionari insarcinati cu privatizarea, intocmirea unor proiecte de lege si votarea lor in Parlament sau conducerea si administrarea unor intreprinderi de stat dar si cu o crestere a coruptiei si a saraciei in Romania si nu in ultimul rand sfarsitul macabru al industriei romanesti cu platforme industriale cu un potential enorm vandute de multe ori in mod cinic unor investitori straini pe 1 euro.

La valoarea noastra?

Eu pe om nu il cunosc personal am citit doar despre el in presa si am vazut ce am vazut la fiul sau care intra in clasa cu 2 telefoane si 3 seturi de chei si mirosea dis-de-dimineata a tigara dar si a parfum de firma, avea tot timpul in posesie sau isi permitea sa achizitioneze bunuri a caror valoare nu era una proportionala cu bunul simt si as zice nici macar cu inteligenta sau cu gradul de pregatire de care dispunea. Probabil ca respectivele chei erau cheile succesului…..de aia avea atatea….

Nu cred ca acest Opriscan ar fi trebui sa fie deosebit de bogat ca sa isi permita la ora respectiva doua autoturisme Audi A4 respectiv A8 cumparate second-hand si sa mai cumpere unul dupa ce in urma festivitatii de absolvire cel care era la ora respectiva consilier local a accelerat in coloana si a facut zob partea frontala a masinii fiului sau intrand in coliziune cu masina din fata care circula cu viteza regulamentara. Nu cred nici ce auzisem pe holurile liceului ca fiul lui Opriscan ar fi bagat masina in stalp sau ca ar fi fugit de la locul accidentului dupa ce ar fi condus in stare de ebrietate autoturismul cu care ar fi accidentat destul de grav un biciclist si ca tatal sau ar fi venit si ar fi musamalizat evenimentul cu ajutorul unor agenti de la Politia Rutiera. Nu cred nici ca Alexandru Opriscan s-ar fi accidentat la genunchi intr-o statiune de schi din Austria incercand sa evite coliziunea cu o fetita care schia pe aceeasi pista cu el si nu cred nici ca Doru Opriscan ar fi donat sange dar nu s-a gandit sa impartaseasca gestul sau opiniei publice decat inainte de campania electorala din 2008. Cred insa ca Alexandru Opriscan avea o fantezie destul de bogata care ii permitea uneori cel putin la nivel declarativ sa evadeze din rigorile impuse de necesitatea unei reputatii locale a tatalui sau care era implicat de ani buni in politica. Mai cred si ca modul in care a ales sa profite de contactele si semi-averea acumulata de tatal sau a fost unul falimentar atat din punct de vedere financiar cat si al reputatiei si releva in mod paradoxal multa saracie. Saracia sufletului.

Am incercat sa gasesc un articol publicat de un cotidian muresean insa se pare ca acestia l-au sters sau cei de la Google l-au scos din indexul motorului de cautare. Articolul facea referire la abnegatia dovedita de fiul domnului Opriscan in pregatirea pentru facultatea ale carei cursuri le-a frecventat in capitala Austriei si descria in detaliu intreg procesul de admitere care sustinea el ar fi durat 2 ani chestie care mi se pare de-a dreptul hilara dat fiind faptul ca pentru a fi admis la respectiva universitate privata care e un fel de filiala a institutiei-mama aflata in SUA nu trebuia decat sa posezi 2 recomandari de la profesori pe care ii avusesesi in liceu , un eseu motivational si un certificat de competenta lingvistica TOEFL sau Cambridge care tinand cont de nivelul pe care il avea el la limba engleza nu i-ar fi luat nici macar 3-4 luni cat mi-au trebuit mie sa promovez examenul si sa obtin certificatul aferent ci cred ca l-ar fi putut obtine instantaneu. Sa te inscrii la o facultate de genul ala e mai usor decat sa iti gasesti chirie in Viena pentru ca o chirie e mai ieftina si acolo se inghesuie multi. Unde e 19 000 euro pe an taxa de studii sau 16 000 cat era la ora respectiva nu e chiar atat de greu. E nevoie doar de 2-3 acte, o semnatura si un virament si ai rezolvat. Iata cum arata o nota de plata aproximata a domnului Alexandru Opriscan pentru perioada sederii in Viena (2006-2011):

-1 ciclu de studii de licenta de 5 ani: 5×16 000 euro = 80 000 euro
-al 2-lea ciclu de studii de licenta de 3 ani: 3×16 000 = 48 000 euro
costuri administrative in Viena:

-chirie 600 euro x 12 luni x 5 ani = 36 000 euro
-bani de cheltuiala 400 euro x 12 luni x 5 ani = 24 000 euro
––––––
total: 188 000 euro

Din cheltuielile astea domnul Opriscan putea sa economiseasca primii 128 000 de euro alegand sa studieze la o universitate de stat din Viena care i-ar fi oferit studii gratuite si o diploma eliberata de o institutie cu o traditie de secole care i-ar fi oferit sanse mult mai mari pe piata muncii din Austria dar si din Romania insa i-ar fi pretins in schimb sa posede si cunostinte de limba germana si o patalama gen Goethe Zertifikat B2 asa cum am eu. In 2006 intrarea Romaniei in UE nu era inca infaptuita dar era iminenta astfel incat domnul Opriscan nu ar fi beneficiat de gratuitatea mai sus mentionata care era oferita de UNI WIEN si Wirtschaft Universität doar cetatenilor din state membre UE.

Putea in schimb sa foloseasca anul respectiv ca sa frecventeze cursurile unui centru de limbi in vederea obtinerii certificatului respectiv si sa faca matematica la un nivel modest, asa cum se cere in unii ani la admitere la facultatile de stat cu profil economic din Viena sau eventual sa intre si sa plateasca un an taxa pe care o plateau non-membrii UE si sa treaca mai apoi din 2007 la regim gratuit. Oricum ar fi platit maxim 500 de euro pe semestru nicidecum 16000 de euro pe an. Acum ca a facut chestia asta pentru ca nu era informat sau pur si simplu ca sa arate ca pentru el suma respectiva era un chilipir habar nu am.

Stimul nociv pentru generatia tanara

Cert e ca aceste lucruri au avut un ecou profund in societatea romaneasca, poate nu chiar imediat dar cu siguranta cu un efect cumulativ in sensul mutatiilor comportamentale din randul generatiilor tinere expuse la asemenea stimuli: harnicii devini lenesi, simtitii devin nesimtiti, cultii devin inculti etc. pentru ca vad ca omul muncitor si de bun simt ajunge sa fie calcat in picioare. Nu stiu daca eu sau colegii mei de generatie sau opinia publica in general au constientizat toate cifrele si lucrurile astea care se intamplau in jurul nostru uneori atat de frecvent incat devenisera rutina si nu le mai sesizam insa daca tu Alexandru Opriscan, urmas al urmasilor nomenclaturistilor injuri profesori cu un salariu lunar egal cu banii tai de buzunar pe o saptamana dar cu un nivel de cunostinte de multe ori net superior, sfidezi colegi si colege aprinzandu-le parul cu bricheta sau amenintandu-le cu bataia sau arunci sume impresionante pentru cetateanul de rand pentru niste studii in strainatate pe care altii le-au efectuat mult mai ieftin si la institutii cu un prestigiu infinit mai mare dar cu sacrificii enorme, atunci lumea dupa o vreme incepe sa se intrebe nu neaparat de unde ai avut banii, ci daca mai merita pentru ei ca oameni sa locuiasca, sa isi faca meseria si sa incerce sa se integreze in propria societate.

Eu, dupa cum am spus-o, nu am votat decat o data si nu cred ca imi voi mai exercita in Romania vreodata dreptul la vot, dar ma intreb cateodata daca un cetatean oarecare considera ca Doru Opriscan i-a amagit pe alegatori cu promisiunile lui desarte sau pe cei care au fost disponibilizati de la Combinatul „Azomures” in cadrul procesului de privatizare si voteaza un partid sau un candidat, nu neaparat pentru ca il gaseste credibil ca om politic, ci pentru ca nu mai vrea sa ii vada mutra contracandidatului sau (lui Opriscan) in politica si daca se poate nici in viata publica si partidul respectiv odata ajuns la putere permite migratia lui Opriscan din formatiunea politica care a pierdut in cea care a castigat alegerile, iar el se bucura in continuare intr-un fel sau altul de privilegiile pe care ti le ofera statutul de membru in partidul aflat la putere desi nu a mai castigat alegerile de o bucata buna, atunci ce rost si ce valoare mai poate sa aiba votul cetateanului? Pana gasim raspunsul la intrebare eu cred ca in Romania mai face curat doar biologia…

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dupa 10 ani

pict (0)

Prima dintre reuniunile de clasa ar insemna pentru multi dintre cei aflati in ajun de varsta mijlocie, nu un simplu deceniu scurs de la absolvire si sentimentele aferente, ci un marker al devenirii pe care o analizeaza, dupa caz, fie in intimitatea introspectiei fie mai mitocaneste punand intrebari al caror scop este de a le demonstra lor insisi ca iarba vecinului e mai scurta, nu ca a lui ar avea cu sau fara relativitate o lungime cam modesta.

Pentru mine evenimentul capata valente de centenar si potenteaza durata autentica a respectivului interval, lasand astfel celorlalti dar si mie loc de mai multe concluzii. Imi asum un risc destul de mare intrucat nu dispun de un esantion relevant, dar indraznesc totusi sa spun ca invatamantul prin care eu am trecut in cea mai mare parte a vietii de pana acum (pe langa cel spaniol,american si austriac) si anume invatamantul romanesc e un invatamant plin de paradoxuri. Profesori mai buni ca in alte state, dar mai prost platiti, care stiu meserie mai multa, dar nu stiu sa isi faca meseria la fel de bine ca omologii lor din tarile vestice. Absolventi mult mai studiati, dar mai violenti sau cel putin mai distructivi si anti-constructivi si mai necivilizati decat colegii lor din Occident. Performante mai mari, venit mai mic. Carte mai multa, experienta mai putina. Rigori si volum de informatie sporite, asimilare, eficienta si utilitate reduse. Metode scolastice, aplicate foarte practic si flexibil, arbitrar chiar as putea spune, pe sistem „voucher”. Pretentii de calitate fara un raport de calitate. Lista poate continua…finalizandu-se cu cetateanul absolvent al unei forme de invatamant cu virtuti de cele mai multe ori estompate si atrofiate dar cu metehne intotdeauna amplificate si antrenate. Un roman bulversat dar „educat”, nu incape vorba, care nu isi gaseste locul si isi intelege foarte defectuos rolul in societate.

Pentru mine anii petrecuti pe bancile scolilor romanesti, si aici doresc sa includ si gimnaziul si scoala primara, au insemnat un joc de lumini si umbre, un degrade al contrastelor cu profesori-icoana la un capat, dar si cu infractori la celalalt. Am cunoscut si oameni deosebiti, dar si indivizi/individe mai putin pregatiti/potriviti pentru respectiva meserie, cei din a2-a categorie intrand din pacate de multe ori si sub incidenta legii penale prin faptele pe care le-au savarsit si probabil continua sa le savarseasca la catedra.

Numele pe care il returneaza primul search in memoria de lunga durata este cel al doamnei profesoare de geografie Maria Matei de la actualul Gimnaziu de stat „Mihai Viteazu” (fosta Scoala generala nr.5) care fara a exagera intra in categoria mai sus-amintitilor infractori. Se poate spune cu certitudine ca Maria Matei era (si daca mai preda folosind aceeasi metoda inca mai este) o infractoare. Imi amintesc cum la prima ora de geografie ne-a lovit peste palme cu indicatorul pe fiecare asa, de bun venit. Cu timpul masurile coercitive ale doamnei Matei au inceput sa se intensifice si sa se inteteasca gasind justificari din ce in ce mai absurde. Un simplu raspuns gresit sau rasetele aferente pronuntiei mai putin fericite a unor orase din Statele Unite ale acestei doamne profesoare erau taxate cu vreo cateva „nuiele” peste maini, umeri sau chiar in cap, tintele preferate ale acestei individe cu o inaltime de doar 1.50 dar cu o isterie uriasa fiind Lucian Popa si Adam Gergely. Adevarul era ca Popa era departe de a fi un elev model, dar indiferent ce ar fi facut, violenta indreptata asupra unui copil la varsta respectiva nu ar trebui sa fie tolerata intr-o institutie de invatamant.

Ca un antagonist la disciplina cu pricina l-as aminti aici pe Emil Tepelus (RIP) care a fost un dascal-model si un om deosebit. Omul mai striga, ii mai boscorodea pe elevii problema dar nu lovea nu apela la imprecatii sau stiu eu ce trivialitati asa cum facea „Pisicuta” de la scoala generala. Tepelus era si in viata extra scolara un tip de treaba chiar daca poate un pic cam prea chefliu, dar imi amintesc cum Alin imi povestea din relatarile fratelui sau care il avusese diriginte undeva prin anii 90 si imi spunea ca Tepelus le zicea elevilor cand se cazau cu el pe la cabana ca pot face orice, mai putin sa intre in coma sau sa contribuie la sporul natural al populatiei. Compara acum si tu om de treaba cu o javra de om…unul te lasa sa faci aproape orice, sa te simti bine dar sa nu iti faci rau si altul iti da in cap pentru ca ai inceput sa razi…de aia zic…intr-o parte icoane, in alta infractori.

Urmatorul pe lista extremelor e „profesorul” de sport Vasile Man impreuna cu fiica sa Tatiana „Cruela” Man. Am pus profesor intre ghilimele pentru ca nu numai eu ci si colegi care facusera sport de performanta au inceput sa isi dea seama ca domnul Man fusese admis la o facultate de specialitate in conditii cel putin tenebroase dupa ce cu totii am vazut cum dadea la handbal la poarta. Omul nu nimerea nici cu poarta goala. Incompetenta si mentalitatea obtuz-comunista transparea si in comentariile pe care le facea la adresa unor colege de-ale mele si in activitatea dansului ca director al Scolii generale Nr. 5. Unele colege de-ale mele se dezvoltasera putin mai repede decat altele fapt care il facea pe acest imbecil domn Man sa urle la ele „sa nu isi mai arate fundul si sa nu isi mai scuture sanii ca niste nesimtite”. Problema era ca domnul Man era prea redus ca sa inteleaga ca acele domnisoare aveau niste forme specific feminine si nu aveau cum sa si le ascunda. Plus ca daca le punea sa execute miscari specifice educatiei fizice si incalzirii nu prea aveau cum sa nu dea din fund sau sa isi salte sanii…acum na…iti mai pui o bustiera dar…daca ti-s mari normal ca se misca sau cel putin se vad…

Tatiana Man era o otrava de femeie care chipurile preda informatica si atelier pentru fete. Ceea ce te frapa la aceasta doamna Man era atentia pe care o acorda curateniei laboratorului, coroborate cu ignoranta de care se bucura insusi obiectul pe care il preda si anume informatica. E discutabil daca un elev ar trebui sa aspire si sa stearga praful asa cum doamna Man ii punea pe acestia sa faca si hai sa zic ca rasnitele alea de calculatoare care erau state-of-the-art pe vremea cand era student taica-mio nu ii puteau fi imputate pentru ca tinea de scoala si de Minister sa aloce fonduri pentru modernizarea bazei materiale, bai dar daca tu vii si spui ca predai informatica si pronunti DELETE….:)))….da….exact asa cum se aude DLT….hai sa trecem peste asta pentru ca o sa pronunti de vreo cateva ori si incepi si tu sa vorbesti engleza din asta de balta….za eshec….

La polul opus profesoara de sport Mariana Francu de la aceeasi scoala generala iti castiga respectul si iti capta atentia din prima ora, fara a produce insa enormitati de genul celor nascocite de creierul de strut al Tatianei Man. Francu era o profa foarte ferma dar de treaba si iti facea mare placere sa faci sport cu ea, chiar daca nu aveai un stil sportiv de viata sau daca aspirai la stiu eu ce performanta. La Francu daca comentai, cartonasul galben era cate o palma peste cap sau arunca cu mingea dupa tine, dar dupa 5 minute iti zambea si te mangaia pe cap si atunci normal ca intelegeai ca ai gresit. Nu am sa uit niciodata campionatele de handbal cand dupa meciuri invinsii se luau la bataie cu invingatorii si atunci venea Francu si facea ordine si le explica nemultumitilor ca asa e in sport si daca ai rabdare si continui sa muncesti s-ar putea sa castigi tu data viitoare. Nu e cazul tot timpul, dar uite ca uneori profa Francu nu s-a inselat si Victor Astafei a pasit dupa ce a facut handbal cu dansa in fotbalul de performanta. Trebuie sa ai si mana sa stii sa dai prieteneste cate o palma nu sa dai ca ciobanu cu bata si apoi sa te miri ca te injura lumea pe strada si iti iei bataie pe la colturi cum luau Matei si Boar despre care am sa va povestesc in cele ce urmeaza. Pana atunci compara si analizeaza cum merge Francu prin oras cu bicicleta si fostii elevi o saluta, iar ea le raspunde cu un zambet si cu capul sus si cum merge Matei de la Gimnaziul de stat „Mihai Viteazul” sau Boar de la Colegiul National „Unirea” cu capul in pamant si strang din dinti cand mai aud cate un blestem sau primesc cate un sut in cur.

Un echivalent informatic pozitiv al Tatianei Man a fost pentru mine Manuela Lupaescu pe care nu am avut ocazia sa o vad la catedra decat 2 ani din cei 4 de liceu, insa pot sa spun ca mi-a lasat o impresie placuta si am observat ca isi facea meseria cu mult devotament, fara a beneficia din pacate de un feedback pe masura din partea elevilor. Doamna Lupaescu a demonstrat si o expertiza de consilier educativ cand ne spunea ca la varsta pe care o avem (15 ani) nu poate fi vorba de dependenta de tutun si renuntarea la fumat nu ar trebui sa prezinte o provocare prea mare sau cand le spunea celor care doreau sa emigreze „la capsuni” ca in strainatate in afara de cazul in care pleci sa studiezi esti carne de tun. Cuvintele dansei s-au adeverit dupa multi ani.

Continuam cu limba romana unde la catod se plasa Alexandrina Ionescu, de asemenea profesoara la vremea respectiva la Gimnaziul de stat „Mihai Viteazul”. Doamna Ionescu avea un mod foarte arbitrar si teatral de a preda si din informatiile rasuflate de la unii din colegii pe care dansa ii avea in privat la meditatii reiesea clar ca la sedintele respective se faceau „repetitii” pentru piesa care urma sa se joace la clasa. Cei care cotizau erau evident ascultati cu notificare prealabila, iar ceilalti luati prin surprindere sau sicanati de-a lungul orei cu intrebari referitoare la lectii care inca nu se predasera si depunctati la sange pentru orice greseala. Bineinteles ca dupa ce faci asa ceva si pe cei care iti platesc meditatia ii anunti cand dau lucrare iar pe cei care nu iti platesc fie pentru ca nu isi permit sau au gasit pe cineva mai bun decat tine, unii care sunt mai tari continua sa invete si sa munceasca, iar altii se scarbesc se intereseaza de la favoritii tai cand dai lucrare si isi baga picioarele si scriu lucrarea de acasa si o schimba cu cea pe care o scrisesera „live”, la fata locului. Apoi te mai miri…n-ai de ce…zau…

La anodul limbii romane s-au aflat pentru mine Maria Cernea, profesoara la Gimnaziul de stat „Mihai Viteazul” si domnul Sorin Vintila profesor de Literatura comparata la Universitatea „Tibiscus” si Universitatea de Vest din Timisoara. Doamna Cernea avea un stil unic care imbina severitatea intransigenta cu familiaritatea reusind de multe ori sa adapteze nivelului de intelegere al unui elev de gimnaziu chiar elemente din lucrari de doctorat in timp ce domnul Vintila a incercat si zic eu a si reusit sa comprime si sa aclimatizeze limba romana unui mediu academic afectat de lipsa de timp, nevoia de bani si din pacate de cele mai multe ori si de ignoranta unei majoritati a studentilor. Pentru mine decizia comisiei din care a facut parte si dansul in 2012 cand mi-am sustinut lucrarea de licenta a reprezentat o premiera si o dovada de curaj, cu atat mai mult cu cat era vorba de o universitate privata si toti candidatii (inclusiv cei 2 sau 3 care nu au promovat) care se inscrisesera achitasera taxa de sustinere a examenului de licenta care nu era deloc modica. Am ajuns in urma acelei zile la concluzia ca in Romania nu le este chiar tuturor frica sa fie corecti.

Am sa inchei cu doua doamne profesoare de la Colegiul National „Unirea” pe care nu cred ca are rost sa le compar cu cineva fiindca mai jos de atat nu se poate deci oricare ar fi mai bun decat dansele si aici mai refer la Cristina Branea si Teodora Boar.

Despre Cristina Branea s-au spus multe, inclusiv ca ar fi schimbat valuta si ar fi facut bisnita la servici adica la liceu, ceea ce mi se pare ca e o aberatie fara precedent din simplul motiv ca doamna Branea venea cam rar pe la servici. Eu cand aveam biologie cu dansa nu prea o vedeam pe la scoala, daca mai venea o data pe luna era mare lucru. Deci nu pot sa inteleg cum poti sa spui ca cineva face bisnita la servici cand nu prea vine la servici? :))) Colegii dansei de la alte catedre raspundeau aproape invariabil ca nu stiu nimic de soarta dansei cand mai cobora cate un elev la parter la sala profesorala sa intrebe daca tinem in ziua respectiva biologie. Din ratiuni de dispozitie si de timp nu doresc sa ii imput doamnei Branea decat ca in clasa a9-a si in a10-a mi-a luat o pereche de cercei de titan, respectiv de argint si asta din pacate aluneca catre fenomenul infractional. Se poate lejer spune ca esti hoata daca ii furi cuiva ceva, deci esti o infractoare. Doamna Branea mi-a promis ca imi returneaza respectivele perechi daca aduc liceului un premiu la olimpiada nationala, lucru care s-a si intamplat, insa dansa nu si-a onorat promisiunea. Adica unuia ii furi niste bijuterii ca o borfasa ordinara desi omul ala era olimpic, si altul care se taraia prin liceu era surprins in genunchi de beat ce era si invitat sa se duca acasa sa se odihneasca ca e cam obosit. Fara cuvinte…

Teodora Boar cred (sper sa nu ma insel) ca si-a inceput cariera la Gimnaziul de stat „Mihai Viteazu” si s-a remarcat inca de la inceput ca un element foarte vocal. Era o tipa guraliva chiar tupeista as indrazni sa zic si incerca tot timpul sa iasa in fata argumentandu-si atitudinea prin faptul ca doreste ca totul sa iasa bine si sa mentina ordinea si disciplina in scoala. Motivul pentru care Teodora Boar facea circ nu il constituia bunul mers al institutiei ci faptul ca spera ca aceasta agresivitate sa coincida cu o ascensiune in organigrama. Mai pe romaneste se baga in seama pentru ca spera sa ajunga directoare ceea ce din pacate in cele din urma s-a si intamplat. In mandatul Branea-Boar Colegiul National „Unirea” s-a transformat, dupa perceptia mea cel putin, intr-un sanctuar al prostiei si parvenitismului (sanctuar in care din fericire unii au ramas atei) in care starea de a fi corupt sau incompetent ajunsesera meserii in sine. Si sa stiti ca din cate am auzit se castiga chiar bine din meseriile respective. Si acum se mai castiga, dar asa mai cu mila ca ii mai salta DNA-ul si bine face.

Imi amintesc cum undeva prin 2004 Octavian Soldea se chinuia sa dirijeze o adunatura de elevi si eleve care se vroia a fi cor in timp ce Boar il intreba de ce gama avem nevoie. Soldea i-a raspuns ca Si bemol major, iar Boar a inceput sa ii imite gesturile incercand sa bata tactul si urla hai baieti….Si major….Si major….mai cu forta. Ma gandeam…bai imbecilo…nu e gama in primul rand…ca e tonalitate…si in al doilea rand nici nu stii macar cati bemoli are respectiva tonalitate la armura. Omul ala a forjat la vioara de mic copil si isi vinde cunostintele pe un salar de nimic si tu te cateri si ne calaresti si pe noi si pe el ca sa ii dai limbi in cur la primar. De-a dreptul gretos. Imi venea sa o pocnesc dar mi-am adus aminte de un episod din anul 2000 cand Teodora Boar incercase inca o data la Gimnaziul de Stat Mihai Viteazul sa iasa in evidenta intr-un interviu dat la TVR in care condamna niste „elemente periculoase” dintr-o clasa mai nabadaioasa. Gestul celor 2 indivizi pe care ii mentionase si care ii injunghiasera o colega de la catedra de engleza era intr-adevar nu reprobabil ci incalificabil, dar doamna Boar si doamna psiholog Aitonean aveau cunostinta de manifestarile respectivilor indivizi de o bucata buna si imi amintesc cum cei 2 se hlizeau in pauza ca i-a trimis Boar la psiholog si „le-a dat ceva sa coloreze”. :)))) Aia amenintau cadrele didactice si tu ii trimiti sa coloreze…parerea mea era ca nu aia aveau probleme cu etajul superior….sau or fi avut…dar nu asa mari ca tine. Nu ma pot pronunta daca Politia a procedat corect cand i-a retinut pe D.P. si pe S.G., vecini de-ai mei de cartier, insa pot sa va spun ca expus la stimulii pe care ii generau unii dintre cei aflati la catedra era normal sa reactionezi, bineinteles nu asa bagand cutitul in cineva. Daca m-ar fi tinut fizicul, nu as fi taiat pe nimeni dar cateva bucati i-as fi bagat…in special lui Boar. Stai sa vezi ce urmeaza…

Declaratiile pe care Teodora Boar le-a facut in presa la ora respectiva nu au ramas fara ecou si tovarasii lui D.P. si S.G., care cred ca erau inca in arest, o parte colegi de scoala cu mine, dar nu numai s-au intrunit si au hotarat sa ii aplice lui Boar o corectie ca sa termine cu comentariile facute in fata camerelor de luat vederi. Adica tu il acuzi pe altul la televizor ii dai numele si il faci de rahat pentru ca a avut o iesire necontrolata si tu insuti bagi in buzunar jegmanesti cum poti de la catedra si favorizezi impreuna cu alti colegi de la alte catedre elevii ai caror parinti iti aduc fier de calcat si set de pahare dar oficial apari in interviuri si faci pe justitiara si pe imaculata. Era si normal ca oamenii erau nervosi. M-am amuzat copios cand o vedeam pe Boar cum intra in scoala cu capul intre umeri si cu ochii in patru, cu o privire cam paranoida si o respiratie sacadata. C. impreuna cu fratele lui O. se uitau la ea din curte si radeau frecandu-si palmele. „Las’ numa’ sa se intunece putin jigodie” parea sa transmita limbajul non-verbal al acestor doi profesionisti care dupa parerea mea au fost niste oameni corecti, sau cel putin mai cinstiti decat Politia si o buna parte din profesori si politicieni. Eu am mers cu ei la scoala si nu am avut niciodata probleme, nu s-au legat de mine, nu mi-au facut rau desi lumea ii etichetase cu „golan” si „infractor”. Parerea mea e ca infractor e Boar nu C. si cu fratele sau. Si uite ca in cele din urma seara venise, se intunecase si tanti Boar a incercat sa iasa prin spate crezand ca scapa de notificarea pe care C. si O. doreau sa i-o adreseze. Partea naspa a fost ca cei 2 i-au anticipat miscarea si o asteptau undeva acolo dupa gardul viu cum iesi pe la profesori in partea dreapta langa gradinita si au masat-o asa scurt ca sa stie altadata sa nu mai vorbeasca prostii la televizor. Si s-a invatat minte coana Boar desi si acum ii mai apare mutra uneori pe la TV, dar se gandeste mai bine inainte sa spuna ceva.

M-am razgandit si vreau sa ofer si aici o alternativa muuuuult mai viabila, sau nu, hai sa nu o numesc asa pentru ca o sa il jignesc pe unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut ever. Nu e alternativa, nu e exemplu, e pur si simplu Bogdan. Uite aici ai site-ul lui si un video de prezentare:

http://love2teach.ro/

https://www.youtube.com/watch?v=N-4zUHU9bw4

Bogdan e din Arad si studiaza limba germana din clasa 1. Mai mult decat spune el in videoclipul respectiv nu cred ca as putea sa spun doar ca e ceva nou, ceva revolutionar pe piata si sper ca are totusi o sansa de a schimba invatamantul romanesc si perceptia pe care o are romanul despre scoala/carte. Compara-l acum pe Bogdan Nan cu Teodora Boar si vei constata care e diferenta. Eu cred ca Nan nu ar fi ajuns sa poarte dialoguri atat de unilaterale, fizice si de ce nu primitive cu elevi, studenti sau cursanti la coltul stiu eu carei scoli sau institutii de invatamant. Daca s-ar fi intalnit smecherii cu Nan la coltul blocului eu cred ca l-ar fi chemat la o bere si i-ar fi strans mana. Si lui Boar i-au strans smecherii mana dar din alt punct de vedere :))))

Teodora Boar si Bogdan Nan au multe lucruri in comun dar si o chestie care ii diferentiaza: abordarea. Amandoi s-au format in Romania si au predat in institutii de invatamant romanesti. Boar a predat la scoli si licee, Nan a predat la Universitatea Vasile Goldis din Arad. Amandoi s-au confruntat cu coruptia si cu lipsa de respect. Atat Boar cat si Nan au fost jigniti la catedra si li s-au facut propuneri dar au reactionat in mod diferit: Boar a ramas si a contribuit la proliferarea fenomenului, Nan si-a dat demisia si a continuat la institutii private si ca liber profesionist. Faptul ca rectorul Universitatii Vasile Goldis a fost arestat la scurt timp dupa ce Bogdan si-a dat demisia confera autenticitate relatarilor lui potrivit carora era amenintat sa dea anumite note unor candidati la sustinerea lucrarii de licenta, in caz contrar promitandu-i-se ca toti cei pe care ii cordona el vor fi respinsi. Si Boar si Nan au fost jigniti, dar Boar a ales sa jigneasca si ea, Nan a ales sa plece acolo unde e mai respectat si platit mai bine.

Bogdan a ales sa dea cursantilor o bere la sfarsitul modulului tocmai pentru a arata ca el e mai generos decat statul care nu i-a oferit sansa de a isi face meseria la un standard profesionist. Teodora Boar a ales sa le ia berea si tigarile de sub nas elevilor motivand ca astfel previne eventuale altercatii si le protejeaza vezi Doamne sanatatea. La scoala pot sa inteleg ca aceste fapte intra sub incidenta regulamentului de ordine interioara, dar daca Iancu Laurean si Alexandru Opriscan impreuna cu alti cativa colegi de-ai mei de la Colegiul Unirea stateau la masa la un bal al bobocilor si aia era o masa rezervata de ei unde se facea consumatie si se cumparasera produse, bauturi etc. si tu vii si le iei berea sau tigarile pe care ei (sau parintii lor) le-au platit aia se cheama furt si tu esti o infractoare. Nu pot sa ma bucur ca Boar a luat pe vremuri bataie, dar nici nu pot sa zic ca imi pare rau. Tot ce pot sa spun e ca a meritat-o. Nu am reusit niciodata sa inteleg de ce doamna Boar considera ca a purta ca eleva o tinuta sumara era o rusine, sau a consuma alcool sau a fuma era de asemenea injositor si nu considera mai dezonoranta incompetenta unor persoane precum Teodor Pranitchi sau Maria Comsa care uzitau o matematica cel putin aproximativa. Cum poti sa vii ca profesor de matematica la clasa si sa cauti formule pe fituicile ce le ai la buzunarul de la piept din sacou sau cand o eleva te intreaba de ce predai aproape in exclusivitate la gimnaziu si nu la clase de liceu, tu Maria Comsa sa raspunzi „Pentru ca acolo simt eu ca fac fata”. Asa ceva mi se pare mult mai compromitator decat a bea o bere doua sau chiar si 49 sau a fuma o tigara. Daca era dupa mine eu as fi comercializat alcool la chiosc bineinteles limitand consumul la o cantitate responsabila si as fi amenajat spatii pentru fumat in curtea institutiei. Am inteles la multi ani dupa ce am terminat liceul ca atitudinea doamnei Boar era una compensatorie si prin lucrurile pe care le facea dansa incerca sa mai linga din ranile trecutului glorios pe care il avea la catedra fara a tine cont de faptul ca reactiile indreptate impotriva sa erau generate de propria atitudine iar ea nici macar nu riposta la adresa acelorasi persoane care o jignisera sau o batusera. Repet intrebarea…pe Bogdan Nan de ce nu il bat golanii din Arad si Timisoara? De ce il cheama la bere in loc sa ii traga doua? Daca tot ajungi sa fi scuipata si jignita, macar scuipa-i pe aia inapoi si jigneste-i si tu daca te tine, nu te du la alta clasa, la alta generatie si iti varsa naduful pe oameni nevinovati care o sa puna apoi stampila „frustrat” pe toata breasla dascalilor. Nu fa asa ceva ca nu-i corect.

Cand ma uit la Boar si imi amintesc cu imi tinea orele cu materiale puscate de pe Deutsche Welle si cu casetofoane ce paraiau de vai de ele si ele veneau cu haine de fite si cu masini relativ scumpe la scoale si altii de la Centrul Cultural German printre care si Nan, veneau cu bicicleta la servici si aveau materiale si deviceuri ultimul racnet…imi dau seama ce inseamna profesionist si ce inseamna Boar…

Inceputurile sunt timide, dar nu-i putin lucru ca dupa 10 ani liceul si invatamantul romanesc arata putin altfel la fel de altfel pe cat a reusit sa arate o democratie trecuta deja de sfertul de secol, dar nascuta din parinti comunisti. O valtoare a prezentului in care se amesteca trecutul si viitorul intr-o confruntare fara un rezultat previzibil.

 

Etichete: , , , , , ,