RSS

Mures leaks (II)

26 ian.

22008398_10155219742388439_1576665448417003254_n-2

Stocul de titulaturi atribuite celor care s-au imbogatit rapid in anii in care tara noastra era o lauza cu democratia in fasa pare sa nu se fi epuizat sau probabil posibilitatile de a descrie categoria cu pricina sunt raportate la un set de informatii marcate de dinamism si perceptia subiectiva a fiecaruia dintre noi.

Protipendada comunista, samsari imobiliari, oportunisti, petitori ai avutului obstesc sau de ce nu prosperi oameni de afaceri cu prezenta de spirit vituperati de carcotasi si oameni care „mai mult nu au putut” sunt descrieri care releva ca societatea civila inca nu a ajuns la un punct de vedere cat de cat unanim si inca priveste dubitativ cand intrebi cine a furat Romania? Cine a pus industria si economia romaneasca pe butuci? A fost prabusirea lor provocata sau o consecinta fireasca a trecerii de la economia planificata la economia de piata?

Discutam nu demult cu cineva care imi reprosa mie dar si celor din presa ca am machiavelizat niste simpli profitori sau oportunisti care au „prins valul” si nu au facut altceva decat sa exploateze in mod legal socurile produse atunci cand o tara schimba macazul si trece la alt regim si alta forma de guvernamant diametral opuse de precedentele. Desi nu sunt de acord consider ca intre 2 puncte de vedere extreme gen „saracul om cinstit bogat” si „bogatul hot corupt sarac” exista o intreaga paleta de nuante si nu ar fi cinstit ca eu sau cei care nu imi impartasesc opinia sa ii forteze pe altii sa adere la una dintre pozitii. Am decis asadar sa prezint cat mai simplificat procesele care au avut loc si sa ingadui celor interesati sa treaca starile de fapt prin propriul filtru.

Daca pe un muncitor sau sef de sectie de la un combinat sau o fabrica il bate in ceafa vantul democratiei instaurate la noi in ’90 si ii vine o idee de afacere se gandeste sa isi deschida un SRL. Vrea sa comercializeze tocmai produsul finit la realizarea caruia a contribuit de cand a terminat facultatea si a primit repartitia pana cand loja Bilderberg sau mai stiu eu cine dracu a hotarit sa il impuste pe iubitul carmaci din Scornicesti: azotatul de amoniu. In cazul in care muncitorul e unul oarecare un sac l-ar costa 70 de lei sa zicem. Asta ar insemna ca daca isi pune un comision de 5 lei ar scoate 5000 de lei la 1000 de saci insa asta l-ar costa ca si investitie 70000 de lei suma pe care o blocheaza in ingrasamantul chimic pe care il achizitioneaza pe riscul lui existand si posibilitatea sa nu poata sa „scape” de marfa. Un fel de credit daca vrei sa o iei asa.

Acum imagineaza-ti ca muncitorul ala nu e oricine ci e unul care fie e in relatii de rudenie cu directorul combinatului, fie se „sogoreste” cu el sau e introdus el de catre altii in schema pentru ca au nevoie de ceea ce nemtii ar numi „Strohmann” adica de o marioneta care sa le faca lor jocurile fie e agent sub acoperire al fostei Securitati si primeste pontul de la superiori ca posibilitatea ca cineva sa ii ia la trei pazeste e infima din moment ce organismele de control la ora respectiva erau inexistente. Odata „imprietenit” cu cel care era la timona intreprinderii muncitorul primeste marfa cu pricina „pe cont”. Adica exact ca atunci cand pe vremea aia cineva vroia sa isi ia un pachet de tigari si nea Gicu de la pravalie il trecea la caiet, cumparatorul urmand sa aduca banii atunci cand ii avea. Asta inseamna automat acelasi profit de 5000 de lei dar fara nici o investitie, intermediarul platind banii combinatului in momentul in care reusea sa vinda marfa in totalitate. Nimic super nasol pana aici. Acum gandeste-te ca cinstitul muncitor nu mai da nici la sfarsit aia 70 de lei pe sacul ala desi in mod normal trebuia sa ii dea la inceput la achizitionarea marfii, ci da un pret care de multe ori a fost si de 10 ori mai mic. Asta inseamna 7 lei pe care daca ii scazi din 75 iti da 68 adica nu 5000 ci 68000 lei la 1000 de saci. 1000 de saci inseamna 50 de tone…nu e mare lucru…in raport cu o capacitate de productie de 900 de tone pe zi. Inmulteste asta cu zilele pe care le are un an si inca odata cu vreo 10-12 pentru ca festinul a tinut mai bine de o decada semn ca platforma industriala a avut destula „substanta”. A vrut cu greu sa moara.

La asta mai adauga si firme-capusa care aveau ca obiect de activitate piese de schimb si reparatii la instalatiile de producere a ingrasamintului care montau sau reparau la preturi de 10 ori peste pretul pietei si o sa intelegi de ce multe combinate au fost in mana statului roman falimentare dar odata achizitionate de investitori straini au devenit printre cele mai profitabile afaceri din Europa daca nu cumva si din lume. O sa intelegi probabil si de ce unii care pe vremea lui Ceausescu erau la coada vacii sunt acum multi-milionari in euro si stau mai mult de jumatate de an prin concedii in Maldive si zboara la business-class in timp ce tu sau alti colegi de-ai lor de generatie abia daca va permiteti 2-3 saptamani pe an si deplasari cu low-cost-uri desi ati fost cineva la vietile voastre.

Eu nu zic ca oamenii astia sunt hoti nici ca sunt doar profitori ci ca e foarte putin probabil ca o platforma industriala ale carei venituri au scazut si cheltuieli au crescut pana cand a devenit nerentabila sa devina la fel de brusc rentabila dupa ce statul cedeaza pachetul majoritar de actiuni. La fel de putin probabil ca cineva care a avut legatura cu procesul de privatizare al respectivei platforme sa acumuleze averi pe care in mod normal le-ai putea strange in 5-6 generatii dat fiind faptul ca nu are un discurs de om prea literat nici profesional nu a realizat mare lucru.

Ce ma frapeaza e ca de fiecare data cand public cate un material despre Opriscan sau Cojoc apare cate un cetatean turmentat ba pe la Targul de Craciun sau pe unde mai beau o bere sau un vin si incepe cu pase subtile la fileu gen vorbit in dodii sau insinuari menite sa imi dea de inteles ca imi cunoaste itinerarul. Sustine ca e timisorean dar nu cunoaste landmark-uri din centrul istoric al Timisoarei precum Catedrala Mitropoliei, Opera, Monumentul Sfintei Treimi, Palatul Baroc, Palatul Dicasterial sau Piata Unirii. In schimb cunoaste un anumit club din Complexul Studentesc pe care il frecventez de ani de zile sau un hypermarket din Circumvalatiunii unde imi fac cumparaturile de 5 ani fara ca sa il fi vazut vreodata in unul din locurile astea.

Daca domnul Cojoc sau Opriscan incearca sa imi transmita cate o subliminala din asta ii asigur ca am inteles de multi ani ca daca libertatea ar fi o piata de desfacere e normal ca pretul sa fie unul piparat din moment ce exista o cerere mare si o oferta limitata. Am inteles ca e scump inca sa te exprimi liber in Romania dar sper ca si dansii sa inteleaga ca asta e un lux pe care si-l poate permite orice cetatean care gandeste si indrazneste. Sper ca lucrurile pe care le-au facut oamenii astia tuturor celor care au publicat despre ei informatii care nu ii pun intr-o lumina tocmai buna sa le schimbe pe viitor vietile in bine. Pe mine oricum nu m-au schimbat. 

Trecerea timpului si economia au oarecum un giroscop incorporat si sunt sigur ca in cateva generatii averea lor se va perima prin casatorii, copii si divorturi succesive sau din simplul motiv ca urmasii lor nu sunt capabili sa faca altceva decat sa toace zeci de mii de euro in fiecare locatie de lux pe unde poposesc. Trebuie insa sa marturisesc ca a fi contemporan cu astfel de personaje nu ma prea incanta. Fauna de sacali si sobolani de transeu care se hranesc din mizeria sordida a politicii imi produc intotdeauna o stare fizica de rau.

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: